Tu cum îți vezi soția?

Tot pe probleme de vedere scriu iar. De data aceasta e vorba despre noi bărbații și modalitatea în care „ne vedem” soțiile dar și femeile în genere. Trebuie să recunosc că mereu descopăr în mine tipare de gândire care țin de cultură, religie, experiențe anterioare, experiențe ale altora și toate aceste aspecte „îmi îmbracă” soția în haine care nu i se potrivesc. Ori eu aș vrea să o văd „goală” nu mă refer la nuditate, ci la a o vedea pe ea, fără ce am eu în folclor.

Vedeți, mulți, cei mai mulți bărbați care ajung la conflict de relație ajung în genere nu pentru chestii concrete, ci pentru că își văd soția cu „mult machiaj” care nu ține de ea. Să mă explic puțin: de când ne naștem noi adunăm informații multe, la capitolul acesta adunăm informații despre ce e femeia și ne formăm anumite șabloane despre ce înseamnă femeia ideală. După aceste desene la un moment dat începem a căuta persoana care să corespundă schițelor noastre și bineînțeles că  nu găsim decât cu nevoia de ajustări așa că, ne căsătorim cu o femeie cu gândul de a o mai ajusta, doar să intre în acel șablon.

Nu prea ne trece prin cap că șablonul nostru poate fi alterat, defect, că informațiile pe baza cărora am desenat ar putea fi inexacte, false, distorsionate, deci să acceptăm că am desenat rău nu prea e acceptabil. Așa se face că „luăm” cea mai asemănătoare persoană și deja ne ascuțim dălțile cu care să o „modelăm”. Dar vai, câtă dezamăgire, persoana nu „stă la dăltuit”, e vie, are dureri și nu vrea „lucrată” de marele meseriaș care sunt eu.

Sunt unii care reușesc câte ceva din „planul lor” și după ce au dăltuit (se poate citi schilodit) se uită la ce a rezultat și realizează că e… oribilă creația, realizează că deși au „dăltuit” tot ce au avut în plan și e conform planului, femeia nu arată bine ci „schiloadă” și asta nu pentru că nu au muncit, nu pentru că nu au avut plan, nu pentru că „ea nu s-a lăsat prelucrată” ci pentru că planul, schița, au fost eronate.

Dragii mei, avem foarte multe informații eronate, până și definirile femeii ne sunt eronate și erorile vin din toate părțile: informații auzite, informații „văzute” în viața celor dragi, exemple externe, religie, vedere subiectivă etc. Asta ne face să refuzăm să vedem. Ne uităm la ea și vedem ce vrem noi să vedem nu ceea ce este ea. Poate fi frumoasă dar să o vedem inestetică dar alții să o vadă frumoasă. Poate fi plăcută dar să o vedem cicălitoare dar alții să o vadă bine. Poate fi bună la suflet dar noi să o vedem diferit și multe alte aspecte.

Poate fi scris mult dar mă trag mai spre casă: tu cum vezi soția ta? O accepți așa cum este sau preocuparea ta este să o schimbi. O accepți așa cum este sau ești resemnat cu ea? Cât ai explorat din ce este soția ta pentru a o descoperi? Ai analizat vreodată nemulțumirile față de ea să vezi cât de obiective sunt? Dar resemnările le-ai analizat ca sa vezi dacă au la bază realitatea sau pornesc de la schița eronată?

De un lucru sunt sigur: Dumnezeu a rânduit bine ca bărbatul să se unească cu femeia și de la acest adevăr ar trebui să pornim călătoria descoperirii ei. El a făcut „ajutor potrivit” nicidecum „piedică”, „nesuferită”, „cruce”, povară, „mașină de cheltuit bani”, „lucru slab”, „persoană slabă” etc. Dacă îți trec astea sau altele similare prin minte sunt convins că vin de la desene eronate și te anunț cu entuziasm că poți descoperi minuni, dacă pornești la explorare și alegi „să o dezbraci” de ceea ce nu e al ei. Vei descoperi: feminitate, căldură, bunătate, iubire, gingășie, calm și alte perle  asemănătoare. Uneori e mai mult de lucru dacă ai apucat a dăltui mult la ea, dar sigur vei descoperi frumosul.

Chiar așa: poți spune fără rezerve acum că soția ta este un om frumos, cea mai potrivită persoană pentru tine? Poți să enumeri „la foc automat” câteva din calitățile ei? O poți aprecia între patru ochi? O poți lăuda în fața copiilor voștri fără stânjeneală? Te simți bine să fie în preajma ta? Te simți onorat să mergi cu ea „în lume”? Dacă da îți transmit sincere felicitări. Chiar apreciez astfel de oameni și cred că nu au probleme, sau au doar probleme mai mici de vedere.

Nu, nu e vorba de a venera femeia, e vorba de a realiza că avem foarte multe elemente de folclor în minte și că acestea ne încurcă rău de tot în relația meritală, ca să nu mai spun de componenta ei sexuală. Trebuie să ne ștergem din când în când „ochelarii”, trebuie să ne mai verificăm informațiile ca să mai facem curățenie. Trebuie să ne mai „dezbrăcăm” soțiile de ce nu este al lor pentru a le vedea persoana, frumusețea, naturalețea, feminitatea, omul.

Oricum ar fi: cea mai mare dovadă de dragoste e când accepți persoana așa cum este, nu când vrei să o schimbi după cum îți place.

Photo by Artem Kovalev on Unsplash

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.