Altfel despre pornografie

Abordarea în termeni echilibrați a pornografiei în mediul religios e o practică rară. Se folosește în mod deosebit un limbaj acuzator, dezaprobator și mai ales unul care să dea clar de înțeles că emițătorul opiniei nu are astfel de probleme. Rar am auzit sau citit păreri echilibrate sau măcar nedominate de negație, dezicere, separare.

O problemă așa de des întâlnită și tot așa de puțin abordată concret. Se preferă o abordare religioasă, generalistă. Se include în categoria păcatelor privitoare la necurăție, lumea e oripilată, scârbită, consternată dar atât. Mai mult, de ceva vreme avem și o „pătură tot mai groasă” de psihologi creștini sau de consilieri creștini, totuși problema se amplifică.

De ce suntem așa de vulnerabili în fața pornografiei? De ce ne atrage? De ce trebuie să luptăm cu fenomenul dacă vrem să ne păstrăm curați? De unde vine puterea ei? La aceste întrebări sunt multe răspunsuri dar aș vrea să mă leg de aspectul puterii ei: e vorba de legitate. Revendică ceva din noi, ceva în care are putere, există niște funii „de care trage” ca să ne atragă. Aceste pârghii sunt studiate bine de cei din industria creatoare de pornografie și folosite fără rezerve, dar oare sunt studiate și de cei care se află „de partea binelui”?

Oare este de ajuns să folosim afirmații de genul „este păcat”, „e rușinos”, „o să ajungi în iad”, „e mizerabil” și altele asemenea? Oare nu e necesar ceva mai mult?

Știți de pildă că persoanele narcisiste sunt mai predispuse la consum de pornografie? Sau că nu există legătură directă între satisfacția sexuală din cuplu și decizia de a consuma, sau dorința de a consuma? Știți că procentul bărbaților consumatori e aproape la egalitate cu al femeilor consumatoare? Știți că 99% din biserici nu sunt pregătite să ofere nici un fel de suport pentru o persoană care ar cere asta? Știți că multe persoane vizionează pornografie pentru că sunt timide? Știați că cele mai căutate filme pornografice sunt cele cu incest? Știați că 14% din toate paginile de pe internet sunt porno? Sau că a trei-a firmă ca mărime, generatoare de trafic pe internet e una care găzduiește pagini pentru adulți? Sau că se cheltuiesc mai bine de 3500 dolari pe secunda pentru vizionarea de astfel de materiale? Și încă o informație interesantă, deși multe ar mai fi de zis: Știați că pornografia generează dependență susținută de dezechilibre chimice și că e de câteva ori mai puternică decât dependența de heroină?

Poate vă întrebați: de ce atâtea informații amestecate? Tocmai pentru a sublinia că nu e suficient să sperii omul cu afirmațiile menționate mai sus și sunt necesare acțiuni concrete, planificate și consum de resurse pentru a face ceva care chiar să conteze. Sunt necesare programe create de specialiști, grupuri de suport profesioniste și o educație sexuală corespunzătoare.

Ofer consiliere pentru astfel de probleme de ani buni și experiența îmi oferă anumite informații, subiective e drept, dar îmi transmit un mesaj clar: Oamenii au nevoie de ajutor nu de constatări sau acuzări. Lupta cu pornografia e una de lungă durată, e nevoie de suport, de sprijin, de susținere dar cei mai mulți nu găsesc în biserică locul potrivit pentru nevoia lor. Cei mai mulți se feresc mai ceva ca de păcatul în sine să recunoască față de cineva din biserică problema lor, tocmai pentru că asta ar însemna înjosirea, denigrarea, defăimarea, arătarea cu degetul de către cei care nu au fost deconspirați încă.

Cred că e timpul să schimbăm ceva. E nevoie de grupuri de lucru cu proiecte și activitate serioasă, cu o agendă clară în care să fie și oameni cu teologie și doctrină, cu specialiști în psihologie și sociologi și oameni de media. Există încercări dar sunt foarte timide și nesprijinite. Există și proiecte singulare ale unor oameni care au trecut prin focul pornografiei și au scăpat dar nu sunt proiecte mari, serioase, consolidate.

Pornografia avansează. Realitatea virtuală îi oferă puteri de zeci de ori mai mari iar dacă o combinăm cu realitatea augmentată devine incomensurabil efectul. Noi ce facem? Ne mulțumim cu niște predici în care arătăm că e păcat? Că vor fi pârliți de flăcări? Să fie tot ce putem face? Să fim noi mai fără putere decât ei? Să fie Dumnezeu neputincios în fața fenomenului? Nu aș crede. Văd rezultatul suportului și știu că putem mult mai mult.

Oare ne vom trezi la realitate să facem ceva cu adevărat de folos pentru oamenii prinși în aceste adicții? Oare vom învăța măcar cum să vorbim cu astfel de persoane? Sau măcar să ne ținem gura închisă față de alții când ni se confesează? Oare vom alege să facem măcar sesiuni de informare despre fenomen prin biserici în care oamenii să știe de ce se ajunge acolo, să știe că există specialiști, să înțeleagă mecanismele astfel încât lupta lor să fie ușurată?

Da, știu, cei mai mulți lideri religioși se tem că o astfel de sesiune „le-ar da idei” oamenilor. Vă asigur că nu. Pornografia e accesată de la 10 – 11 ani în medie. Cel mai probabil un adolescent de 17 ani a văzut sute dacă nu mii de ore de pornografie. Nu mă credeți, verificați routerul de acasă.

În încheiere un mic test: Rog să vă faceți un exercițiu de memorie să vă amintiți când ați auzit ultima dată în biserică un mesaj pozitiv despre pornografie că poate fi biruită, că poate fi controlată, că există eliberare?

Paradox sau normal: Azi, când mă documentam pentru acest material, când citeam pe un site serios informații mi-a apărut reclamă cât ecranul chiar la astfel de pagini și nu o singură dată. Să nu credeți că fii, fiicele, soții sau soțiile voastre nu vor găsi astfel de materiale. Căutați doar simplu, „filme online” pe google (o căutare foarte frecventă mai ales în vacanțe)  și intrați pe primele trei rezultate, reclama cu astfel de pagini abundă efectiv.

Foto credit: Fortune.Com

 

 

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply