Forme ale lipsei de respect

Cum scriam în meditarea despre respectul și iubirea de oameni, înainte de a ne adresa oamenilor cu mesajul evangheliei trebuie să ne asigurăm că avem respect față de ei. Dacă acest criteriu nu e îndeplinit, nu ne calificăm să fim buni vestitori ai salvării. Un om dacă nu e respectat nu va accepta iubirea sau dacă o acceptă e o iubire a noastră personală, care ne hrănește orgoliul, nu e iubirea lui Hristos de care are nevoie.

Nu vorbesc despre respectul alterat modern care e numit corectitudine politică, vorbesc despre respectul autentic față de om ca și creație a lui Dumnezeu și față de mediul în care s-a dezvoltat ca fiind tot parte din planul lui Dumnezeu.

Iată unele din cele mai des întâlnite forme de lipsă de respect. Nu le scriu cu intenția de a supăra, ci cu convingerea că trebuie să devenim mai buni și mai asemănători cu Mântuitorul.

Trăirea în firea pământească. La fel ca oricare alți oameni trăim pe pământ în mijlocul problemelor și necazurilor dar noi ar trebui să avem altă viziune, alt țel, altă speranță și acest aspect trebuie să fie vizibil, nu doar declarat. Să trăiești „ca ei” și să pretinzi că nu o faci e lipsă de respect. Nu trebuie să chemăm oamenii la o altă religie decât a lor, trebuie să le vorbim despre salvarea venită prin Hristos. Ori dacă noi nu suntem schimbați nu ne calificăm să le fim mesageri.

Etalarea păcatelor și greșelilor oamenilor. Oricât de bine intenționat ai fi și oricât de bine ai ști acea persoană, nu expune niciodată omul în public. Toți avem eșecuri în viață, toți avem fapte de care ne este rușine, să scoți mizeria cuiva pe tapet e dovadă mare de lipsă de respect.

Necunoașterea. Să mergi la cineva să îl chemi la biserică și să nu cunoști persoana, să nu ai o relație cu acea persoana care să îți permită asta e ca jucatul al 6 din 49. Poți deveni extrem de jenant, șansa de „câștig” e mică iar costul e mare de tot. Dacă nu cunoști despre acel om mai nimic, nu fă lucrul acesta, că vei tăia orice șansă unei persoane care chiar ar putea fi ascultată. Nu te crede tu buricul pământului, gândește dacă tu ești persoana cea mai potrivită, dacă totuși e altcineva mai potrivit atunci trage-te un pas mai în spate.

Mentalitatea că religia ta e singura adevărată. Cred că nu surprinde pe nimeni că mentalitatea asta e foarte răspândită între oamenii din biserici. E aproape de 100% procentul celor care cred că religia lor e pașaportul pentru rai. Te rog, nu aborda așa lucrurile, nu te va întreba nimeni ce religie ai avut la poarta raiului. Să crezi asta e o treabă dar să acționezi în conformitate cu această credință e o lipsă de respect. Îndreaptă oamenii spre Hristos nu spre religii.

Disprețul și ironia. Da, poate vă e cunoscută acea situație în care se umple netul cu știri despre preoți care au făcut ceva rău, aspecte „șeruite” masiv de adepții altor religii. Sau poate îți e cunoscută ironia porcească și ieftină despre cultura altor religii, despre obiceiurile sau tradițiile față de care unii arată o desconsiderare și un despreț mizerabil. E o formă de lipsă de respect dintre cele mai jegoase. Nu te califici să transmiți mesajul evangheliei dacă te încadrezi în categoria de mai sus.

Superioritatea. Dacă te crezi superior celui ce îi transmiți mesajul evangheliei atunci te descalifici să fii tu mesagerul veștii bune. Nu te ridici la înălțimea de conduită cerută pentru o asemenea slujbă. Orice urmă de superioritate va fi vizibilă și amplificată într-un asemenea cadru și pe bună dreptate omul nu va răspunde chemării. Am văzut prea des oameni care se simt îndreptățiți să vorbească „de sus” despre rătăciți, păcătoși, închinători la idoli, oameni robiți de păcate. Dar mai degrabă cine ești tu omule ca să judeci?

Predicarea în fire. Da, și aici se manifestă prea adesea lipsa respectului. Am asistat la multe, zeci dacă nu sute de situații când intră un om în biserică și gata, se schimbă predici, cântări, rugăciuni tot. E tare lipsit de respect. Sau am asistat la predici urâte de tot, fie cu zeci de critici la adresa altor religii, fie cu nominalizarea păcatelor celor din audiență, fie cu superioritate, fie cu mânie și dispreț. Nu trebuie să fie așa, nu trebuie să fim așa de insensibili.

Neacceptarea refuzului. Da, unii oameni vor refuza, fie din cauză că tu mesagerul nu ai fost conform și chiar ai fost de vină, fie din cauză că alți creștini ai transmis o imagine proastă despre Dumnezeu, fie din cauză că pur și simplu nu acceptă. În orice situație, dacă nu accepți că omul are voie să decidă ce vrea dai dovadă de lipsă de respect. Și aici e mult de vorbit, unii se poartă jalnic rupând relațiile și chiar denigrând persoanele care au refuzat.

Vă provoc să trecem de la superficialitate la profunzime. Să trecem de la lipsa de respect la respect. Să trecem de la ignoranță și necunoaștere la implicare și studiere. Doar în acest fel ne putem împlini menirea, doar fiind potriviți Dumnezeu ne poate folosi pentru transmiterea Evangheliei. Semenii noștri trebuiesc respectați și iubiți înainte de a fi chemați. Putem face asta?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply