Cine să ne salveze copiii?

Mircea e un tată „așa și așa” din descrierea sa și are 4 copii mărișori 16 – 24 ani care sunt „așa și așa”, tot din descrierea sa. Recent au avut loc două incidente. Fiica sa de 16 ani a fost prinsă la fumat și Mircea s-a înfuriat rău de tot și a pocnit-o tare, iar fiul cel mare a venit acasă „cu o nebună pictată” zicând că vrea să se însoare. Asta l-a făcut pe Mircea să tune și să fulgere. A fost așa deranjat că s-a dus la preot dar și la un pastor și le-a promis că dacă unul din ei îi rezolvă problema se „dă” la religia lor. Omul nostru e convins că unul din ei va găsi soluția pentru ca fiica sa să se lase de fumat și pentru ca fiul să găsească o fată „așa și așa” cu care să se căsătorească.

Exemple ca acestea pot da multe, exemple în care părinții speră cu ultimele puteri că cineva poate rezolva problemele din relația lor cu copiii. Asta se întâmplă în cazuri de prietenii rele, obiceiuri rele, orientări rele, homosexualitate, alcoolism, abandon școlar etc. Vrem la un moment dat ca cineva să ne transforme copiii, să-i convingă, să-i sfințească mai mult decât am reușit noi.

O astfel de acțiune e campania de strângere de semnături pentru modificarea constituției în privința familiei. Ne dorim ca cineva să oprească pe copiii noștri de la distrugere, vrem și sperăm că un astfel de demers va putea face ceea ce noi ca părinți nu am făcut sau nu am reușit să facem. E un fel de strigare a eșecului nostru pe bază de semnătură. Până la urmă în situații disperate e de înțeles un asemenea gest, dar el poate fi mult mai distructiv pentru familie decât poate fi de constructiv.

Într-un fel sau altul vrem să delegăm legilor sarcina de a ne constrânge copiii să urmeze direcția pe care le-o dăm din familie. Da, am zis bine, „orientarea sexuală” așa de des invocată nu e înnăscută ci cultivată, de cele mai multe ori cultivată acasă. Așadar, vrem să ne formăm copiii cu astfel de orientări dar să îi păzească statul să se căsătorească conform direcției date. La fel cum Mircea ar vrea ca preotul sau pastorul să rezolve baiul său. El a fumat toată viața dar acum vrea ca fiica sa să nu fumeze, că doar i-a interzis.

Dacă ne închipuim că modificarea constituției ca demers singular va opri homosexualitatea ne înșelăm amarnic și chiar intrăm în alianțe periculoase. Oprirea fenomenului se face acasă la mine și la tine prin trăirea în conformitate cu Scriptura, partea de modificare a constituției ar valora sub 1% din tot procedeul. De ce 1%? Pentru că în România mai puțin de 1% din persoanele cu orientare de acest fel ar vrea să se căsătorească. Făcând un calcul simplu, pe America unde avem niște cifre mai realiste procentul persoanelor homosexuale e de aproximativ 4%, din ce am cercetat eu, România e mult mai jos (din fericire) dar să luăm în calcul 4% (3,4% mai exact din cercetarea GALLUP din 2012 care infirmă cifrele umflate artificial de 10%) din aceștia doar 1% ar vrea să se căsătorească. Pentru aceștia modificăm constituția, dar întrebarea mea este: Cu restul ce facem?

Oare nu e prioritară mai degrabă o abordare serioasă și responsabilă a relațiilor maritale de către soți, biserică și autorități? Oare nu cumva trebuie înainte de a schimba legea ca bărbații să devină bărbați, soți, tați și nu ornamente pentru televizor, bancomate sau priponiți „pe afară”. Oare nu ar trebui ca femeia să devină femeie, soție și mamă înainte de a modifica legea? Oare nu ar fi mai eficient un asemenea demers?

Cu modificarea legii pui un robinet pentru a opri cursul firesc, dar cu o abordare a cauzelor, eficiența ar fi mult mai mare chiar dacă efectele se vor vedea în timp. Copilașii ăștia au ajuns așa din cauza părinților în cele mai multe cazuri. Da știu cât doare și nu sunt insensibil când spun asta dar nici nu merge tehnica struțului. În casele creștinilor s-au născut și au crescut bărbații și femeile cu orientări homosexuale. Mircea vrea ca altcineva să rezolve problemele pe care el le-a generat în mare parte fie prin acțiune fie prin inacțiune, creștinii vor ca altcineva să rezolve problemele create de ei prin acțiune sau inacțiune. Eu nu sunt contra demersului de modificare a constituției dar îl consider „frecție la piciorul de lemn”, o acțiune care complică lucrurile și oferă prea puțin. Dacă mai adăugăm noile nuanțe politice în ecuație atunci deja se preconizează o auto-faultare de toată frumusețea.

E clar că ne-ar place să „restaurăm normalitatea” să fim „apărătorii familiei tradiționale” să „restaurăm valorile creștine” e pompos, e glorios dar cine și ce câștigă de aici? Sau credem noi că „Îl apărăm pe Dumnezeu?” De ce ne-ar cere Dumnezeu să „Îl apărăm” și nu vedem mai degrabă nevoia de a fi apărați de El? Credem cumva că familia se apără așa? Oare nu e mai eficient de apărat familia „tradițională” în adâncimea și profunzimea ei, adică la noi acasă, decât îl legiferări realizate în parteneriate politice dubioase și îndatoritoare?

Eu voi apăra familia acasă la mine fiind bărbat, soț și tată și sper din toată inima ca Dumnezeu să îmi dea înțelepciune și eficiență în acest demers. Voi lucra alături de copii și soție, mă voi ruga cu ei, voi discuta despre viață și despre sex deschis și fără ocolișuri inutile. Dacă voi reuși să fiu bărbat, soț și tată voi considera că am dus cea mai eficientă luptă pentru familie de care eram capabil. Iubirea de Dumnezeu, soție și copii vindecă homosexualitatea generațiilor viitoare.

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply