Confruntarea – Desfășurarea discuțiilor

Sunt încă multe aspecte de scris despre confruntare, dar nădăjduiesc în Dumnezeu ca fiecăruia din noi să ne descopere prin Duhul Sfânt care ne locuiește metoda și aspecte care să o facă eficientă și cât mai puțin dureroasă. Azi am ales să scriu puțin despre ceea ce se întâmplă practic, spun puțin, pentru că aici pot exista mii de variante, dar voi menționa doar câteva aspecte ce țin de generalități, nicidecum nu vorbesc despre particularități.

Iată câteva aspecte importante care îmi vin acum în minte și care își au originea în materialele studiate de mine despre care tot am mai spus în această serie.

Alege locul și timpul. Trebuie să găsești un loc cât mai neutru, neintimidant pentru niciunul, de exemplu, biroul păstorului nu e un astfel de loc pentru că e intimidant. Trebuie să fie un loc cât mai neutru, nu la casa unuia dintre voi. La fel trebuie să fie un timp bun, în care de regulă nu sunteți solicitați telefonic și nu sunteți „pe fugă”. Locul trebuie să fie cât de puțin poluat cu televizor, radio, muzică, calculator, telefon etc și în același timp să asigure o intimitate decentă.

Discuția propriuzisă trebuie să se desfășoare în liniște și calm și e recomandat să se înceapă cu afirmații pozitive, aprecieri ale calităților, compliment sau ceva de acest gen. Exemplu de abordare al bisericilor din apocalipsa e un model bun. I se subliniază fiecărei biserici partea bună, e apreciată pentru ea, apoi i se aduc mustrările.

Vorbirea trebuie să fie directă, fără a fi nevoie de subînțelesuri, fraze necompletate, sau situații în care este neclaritate. În același timp trebuie să fie sinceră și guvernată de respect pentru om păstrând conversația personală, fără a ataca persoane sau grupuri care nu sunt prezente. A se evita expresiile „unii au observat că…” sau „se vorbește că…” sau „mi-a spus cineva că…” folosiți expresii de genul „eu am observat că…” sau „eu am auzit de la tine…” Trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci, nu plasa prin astfel de afirmații greutate pe alții.

Mare atenție la ce vorbim. Nu trebuie vorbit despre caracter ci despre comportament și întâmplări concrete. Evitați expreșii care au de a face cu chestii generelista întrucât confruntarea sa ace ca urmare a unor fapte concrete nu ca urmare a faptului că nu ne place „de moaca” unuia sau a altuia, nu facem confruntare ca să ne aflăm în treabă, ci pentru a stabili adevărul în vederea restaurării persoanei și relației. Tot aici e de menționat să se evite folosirea afirmațiilor sau cuvintelor „totdeauna, niciodată” mai ales precedate de „tu”.

Atenție mare la ascultare. O ascultare cu interes și cu atenție, generată de dragostea de aproapele nu de lege, poate schimba complet situația sau dacă nu o schimbă îți poate corecta cuvintele, tonul vocii și abordarea. Nu te du cu gândul că ce știi tu e categoric, definitiv si irevocabil. Dacă nu ești dispus să asculți nu e bine să confrunți. Ascultarea face enorm de mult bine chiar dacă situația e exact cum ai bănuit-o tu, omul care e ascultat, se simte respectat și altfel reacționează. Dar tot aici aș atenționa să fii pregătit să întâlnești ostilitate. De cele mai multe ori se întâmplă asta. Cine ar fi așa de „pocăit” să se bucure din prima de o mustrare. Biblia ne spune că mai întâi aduce întristare mustrarea primită ca mai apoi să aducă vindecare. Confruntarea are nevoie de timp ca să aibă efecte așa că nu fi presant, nu forța șa bucurie și împăcare, lasă omului timp să-și trăiască durerea și lasă lui Dumnezeu posibilitatea de a lucra.

Oferă speranță, încurajare și stabiliți dacă se poate un plan de restaurare, împăcare sau consiliere. Dacă „ne doare sufletul” pentru cel confruntat, trebuie să îi dăm speranță în acea confruntare, oricât de grav ar fi fost păcatul lui. De fapt noi nu o dăm, noi o reafirmăm, Dumnezeu dă speranță pentru că El dă vindecare și restaurare în sângele Mântuitorului. Nu confruntați oamenii pentru a îi bloca, pentru a le da „șah” ci pentru a restaura, restabili, împăca. Dumnezeu vrea ca noi să avem milă și să veghem unii asupra altora și chiar oferă „recompensă” unui om care întoarce un suflet de la pierzare.

Nu uita nici o clipă de dragoste și respect. Fără ele, ceea ce faci tu nu e bine. Nu căuta dreptatea ta, răzbunarea, să te simți tu bine că ai descoperit păcatul lui. Caută să salvezi, să vindeci, să iubești și să respecți.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply