Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Evrei 13:8
Pornesc această meditare motivat de desele afirmaţii auzite despre oboseală, timp scurt şi stres. În ultima vreme cred că fiecare dintre noi ne-am plâns că nu ne mai ajunge timpul, că suntem obosiţi şi nu ne trebuie doctorate să ne dăm seama că stresul este prezent în viaţa noastră dincolo de cel uzual. Era în care trăim este una caracterizată de schimbare. Schimbările vin atât de repede una după cealaltă încât ne depăşesc ritmul de adaptare la ele.
Tehnologia a evoluat extrem de mult. Acum 20 de ani nu exista internetul sau era într-o fază primitivă şi oamenii care îl foloseau se ştiau toţi între ei. Astăzi internetul este imens aproape necuantificabil. Acum 20 de ani maşinile dintr-o localitate nu erau aşa multe, astăzi mai că nu găseşti timp să traversezi strada. Televiziunea de acum 20 de ani era „jucărie” faţă de ce e acum: plasme imense, telecomandă, internet, detectarea gesturilor, shopping etc. Acum 20 de ani „robotica din bucătărie” era puţină, astăzi avem computer la frigider şi la maşina de spălat vase. Acum 20 de ani cei ce aveau un 486 în casă erau rari, astăzi sunt destul de mulţi care au computer pentru fiecare copil. Şi exemplele pot continua dar vreau să merg şi în alte dimensiuni.
Până acum 20 de ani partidele se schimbau rar de la putere, preşedinţii aveau mandate lungi, primarii la fel. Poliţia era un factor de stabilitate şi armata la fel. Acum miniştrii se schimbă după 3 luni de exerciţiu, preşedinţii zboară repede, armata nu mai este ce a fost. Până acum 20 de ani şi preoţii sau păstorii erau în funcţie o perioadă mai mare de timp dar astăzi ei sunt schimbaţi urgent când nu mai plac. Înainte manualele nu se schimbau în fiecare an, nici metodele de evaluare, nici modul de admitere la liceu sau facultate. La muncă nu se schimbau tehnologiile aşa de repede dar nici colegii sau şefii. Totul era la o altă dimensiune.
Astăzi totul se schimbă uluitor de repede. Aparent ne bucurăm de tehnologie şi de tot ce se inventează în realitate însă viteza de schimbare a lucrurilor e problematică. Se ştie că orice lucru schimbat în viaţa noastră produce stres. Dacă te muţi în altă casă e stres mare o perioadă de vreme până se formează alte tipare. Dacă schimbi locul de muncă iar stresul se măreşte până când te adaptezi acelor noi colegi, acelei noi munci. Orice schimbare aduce stres suplimentar.
Noi dezvoltăm cu timpul tipare de comportament. Această binecuvântare a fost pusă de Dumnezeu în noi ca să se reducă stresul. De exemplu: Dacă mergi să dormi la cineva noaptea şi ai nevoie de un pahar de apă de la bucătărie trebuie să te trezeşti, să deschizi ochii, să vezi unde e uşa (e posibil şi să dai cu capul în zid dacă te duci pe automat ca acasa) să găseşti întrerupătorul apoi să mergi la bucătărie să cauţi unde ţine paharele să depistezi care e robinetul de apă rece etc. Dacă eşti acasă poţi face lucrurile astea mult mai repede şi uneori fără să trebuiască să mai deschizi ochii. Acasă la tine datorită timpului îndelungat petrecut acolo ştii unde sunt lucrurile şi unele acţiuni devin automatisme (excepţie face dacă ăla mic a uitat mega nava lui de lego proaspăt construită pe traseul tău, atunci se lasă cu „auleu” şi cu strâns din dinţi măcar)
E un exemplu mic de dezvoltarea de tipare care ne reduce stresul din viaţă ca noi să trăim la un nivel de stres normal. La toate capitolele din viaţă dezvoltăm asemenea tipare şi acesta este un har. Închipuiţi-vă ce ar însemna să nu ne adaptăm şi să trebuiască ca de fiecare dată să căutăm în dulapuri să vedem unde sunt paharele, să ne căutăm casa pe hartă în fiecare zi sau să facem cunoştinţă cu nevasta în fiecare dimineaţă (ca în filmul 50 first dates) . Sunt o mare binecuvântare capacitatea de adaptare şi tiparele de comportament.
Ei bine revenind la 2013 lucrurile se complică. Viteza cu care se schimbă lucrurile se pare că e foarte mare. Corpul nostru şi mintea nu au timpul necesar să dezvolte aceste tipare, schimbările sunt foarte multe şi majore per unitate de timp. În plus dacă totuşi facem faţă când deja s-au dezvoltat acele tipare deja situaţia s-a schimbat, e nevoie de altele. Situaţia asta menţine în viaţa noastră un nivel de stres ridicat. Stresul ridicat prelungit dă mari complicaţii. E ca o maşinărie care merge o perioadă mare de timp la turaţie maximă. E nevoie de schimbarea vitezei la un moment dat.
Studiile recente dar şi cele mai vechi arată că cu cât oamenii au puncte fixe mai multe cu atât sunt mai destresaţi şi fac faţă mai bine vieţii. Cei care au pe Dumnezeu ca reper, cei care au rutine zilnice, cei care au pasiuni neschimbate de ani de zile, cei care poartă aceeaşi şapcă etc. Ideea e să existe în viaţă lucruri care să fie luate ca punct de reper şi acele lucruri să rămână puncte fixe după care să ne orientăm la care să revenim când avem nevoie de orientare, de care să ne agăţăm când lucrurile iau viteză.
Tot ştiinţific e dovedit că cei mai stabili oameni sunt credincioşii (studiul nu spune ce fel de credinciosi referindu-se aici la oameni care au credinţe în ceva sau cineva). Versetul de la început ne spune despre un punct de reper extraordinar, despre Domnul Isus Hristos, El este acelaşi peste timp, El nu se schimbă niciodată. Când este debusolare, dezorientare, stres prelungit etc un om care crede în El este mult mai stabil decât cei din jurul său şi cu cât credinţa e mai mare stabilitatea creşte.
Oamenii au nevoie de repere fixe, avem nevoie de factori de stabilitate. Primul şi cel mai important cred eu e credinţa în Dumnezeul neschimbător dar mai sunt şi altele.
- Familia. E bine să nu existe negociere la capitolul acesta. Am auzit oameni care au spus: Totul dar până la familie, aici nu se atinge nimeni că fac urât.
- Biserica. Sunt oameni care nu negociază nimic cu privire la biserică. Cred că aţi auzit des afirmaţia: Credinţa părinţilor eu nu o trădez. Pentru ei e un punct de stabilitate şi lucrul acesta dacă se schimbă se destabilizează tot.
- Ţara. Patrioţii sunt din ce în ce mai puţini dar aceştia au punct fix şi acesta este de mare ajutor.
- Rutinele. Oameni care în fiecare dimineaţă fac sport sau aleargă sau citesc Bibila sau o carte.
- Pasiunile. Oameni care de zeci de ani merg la pescuit de două ori pe lună de exemplu.
Am dat doar câteva exemple. Ideea nu e să ne opunem progresului, nici nu prea am avea cum. Important este să fim bine ancoraţi în trenul vieţii că deja are viteză mare şi la viteză mare ne putem dezintegra uşor.
Pentru tine care sunt punctele de stabilitate din viaţă?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Intr-adevar constatele din viata mediaza foarte bine in procesul de adaptare la viata cotidiana prezenta. Cu siguranta viata crestina este o ancora foarte puternica care confera stabilitate. Pe de alta parte si hobby-ul este tot o ancora, spre exemplu pentru cei care calatoresc mult datorita carierei, mersul la sala de sport este o astfel de ancora. Dupa cazare imediat cauta sala de sport a hotelului, astfel isi diminueaza stressul de adaptare prin regasirea constantei din viata. Paradoxal as spune, dar si mersul la masa de la amiaza pe langa faptul ca are efect nutriv, are si un aspect legat de diminuare a stressului. Spun asta si din experienta personala, pana am gasit ancorele necesare pe care sa le folosesc ca si repere zilnice de echilibrare, am facut fata cu greu unei activitati in care stressul de adaptare este accentuat. Pentru altii masina este o astfel de ancora, dupa o activitate in care esti pus sa mergi in diverse locuri si sa intalnesti oameni pe care nu i-ai mai intalnit de abia astepti sa intri in masina ta si sa iti regasesti elementele cu care esti obisnuit, este ca o compresa dupa stressul anterior.
Da, important e să avem reperul central bine fixat apoi altele conexe vieţii care să ne destreseze. Apreciez persoanele care reuşesc să ia masa la ore regulate şi o fac cu rigurozitate şi nu schimba cu una cu doua ora.
Ieri discutam cu cineva exact despre faptul ca tehnologia in loc sa ne faca mai liberi si sa ne ofere mai mult timp liber, din contra, ne robeste si ne ia aproape tot timpul. Pretul platit pentru toate lucrurile INSTANT este in mod paradoxal prea mare. Ce bine ca intalnirea cu Isus (partasia zilnica) nu este legata de un loc anume, nu este programata de ordinatoare si nu se da la pliculete.