Trăirea vieţii creştine aşa cum o cere Scriptura a fost şi va rămâne un lucru care ne va da mari bătăi de cap din cauza firii pământeşti care se opune trăirii în conformitate cu noile standarde ale omului spiritual. Noi oamenii am vrea ca după convertire să ne putem schimba faptele integral şi din acel moment să putem declara fără rezerve că „facem fapte vrednice de pocăinţă”. Se pare însă că nu e deloc aşa pentru că Scriptura avertizează pe „cine stă în picioare să ia seama să nu cadă” arătând ca exemplu oamenii din poporul Israel care aparent erau victorioşi dar cârtirea le-a adus şerpii veninoşi. Ei toţi erau în voia lui Dumnezeu din punct de vedere al urmării traseului, erau plecaţi din Egipt, dar aveau probleme la capitolul mulţumire şi cârtire.
Adeseori neoprotestanţii critică orbirea unor culte tradiţionale şi invers. Ne considerăm unii mai buni văzători decât alţii dar pericolul umblării „cu faza lungă” e mare. O maşină care merge în noapte cu faza lungă va produce lumină înaintea sa, o lumină vizibilă, intensă dar în acelaşi timp va fi aproape invizibilă, ea va fi mereu în spatele luminilor, cine vine din faţă cu siguranţă nu o vede iar cine vine din spate mai mult de poziţii nu va putea observa. În plan spiritual tot cam aşa este, unii umblă cu faza lungă sperând că pot să arate greşelile din viaţa altora în timp ce ale lor să treacă neobservate. Pun atâta lumină „spirituală” în faţa lor încât orice pată de pe altcineva va fi „corect evidenţiată” iar ale lor care sunt mult mai mari şi mai urâte vor rămâne undeva în spatele luminilor. Aste e o tehnică pe care o realizăm mai mult involuntar, inconştient ca metodă de conservare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
