Sunt unul din oamenii care nu prea am ratat votări. Mereu am crezut că e de datoria noastră să influențăm în bine pe orice sector putem societatea în care trăim, mai ales dacă avem dreptul sau ni se solicită asta.
Și anul acesta am votat. Trec peste orice dezbatere despre candidați sau interpretări de întrebări și mă duc mai adânc, la puterea votului.
Ce putere are un vot?
Întrebarea nu o adresez deloc pe aspectul prezentei la vot, ci pe ceea ce văd ca derapaj la noi cei care ne numim creștini.
Scriptura ne cheamă să fim sare și lumină, adică, prin viața, comportamentul, trăirea noastră să transmitem curăție, puritate, cinste, onestitate, respect, dragoste. Cred cu tărie că singura modalitate de a convinge oamenii să se schimbe este să fim modele și mai apoi prin vorbe. De altfel acesta e unul din scopurile pentru care a venit Mântuitorul: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.”
Să fii model e greu, necesită antrenament, multă înfrânare, rezistență la ispite, acțiune când alții lenevesc, privare de plăceri trupești, ești mai mereu sub reflector de aceea ne dorim să putem influența lumea o dată și bine, la votare 🙂
Trăirea unei vieți „model” necesită efort îndelungat pe când votul, un efort minim care sperăm că va avea efect maxim și în acest fel ne-om spăla de nefăcutele de zi cu zi.
Văd o agitație suspectă printre ai noștri privind votarea. Avem sau se transmite asta, pretenția că vom putea schimba Europa și deja ne simțim o țâră eroi că am votat pe cineva care „o poate salva”.
Îmi e teamă că votarea fără viață sfântă e vrăjeală (scuze de limbaj). Văd oameni despre care știu că sunt corupți că „o dau la cele sfinte” votând cu un anume candidat „creștin” ca și cum ui ce tare le pasă de valorile creștine în Europa. Aceiași votanți, care vor să trimită în PE un „de-al nostru” votează cu NU la referendumul pe justiție. Nu-i așa că dacă nu ar fi tragic ar fi amuzant?
Da, undeva în adâncul sufletului sperăm că facem „o afacere buna” că votăm cu unul de-ai noștri și sperăm că asta ne va spăla „o sumedenie de păcate”. Facem din vot un fel de super putere care ne curățește, avem senzația, măcar pentru câteva zile că am decis viitorul Europei și am decis bine. Sperăm că am aranjat noi lucrurile.
În realitate….
casa mea, familia mea, copiii mei, soția mea, strada mea, orașul meu, țara mea și Europa poate se vor schimba dar numai când eu voi trăi în sfințenie, fugind de păcat, iubind oamenii, urând necinstea, fiind corect în toate cele ce le fac.
Rezumând: Votul meu nu are puterea să spele păcatele nici cele făcute nici cele făcute prin nefacere.
Credit foto: Pixabay
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Minunea votului”