Scriu aceste gânduri după discuția cu un tânăr cât se poate de onest și doritor de a trăi curat, care a solicitat consiliere pentru o situație în care se află. Pe scurt, din dorința de a își arăta intențiile serioase a comunicat unei fete că ar vrea să o cunoască mai bine, în vederea căsătoriei. Asta la 2-3 săptămâni de la cunoașterea acesteia.
Acum știu omul și știu seriozitatea și dorința onestă de a fi curat. De asemeni știu de obiceiul prost de a lungi relațiile, de a sta în relații fără finalitate și scop, știu și pericolele unei apropieri în prietenie în zilele noastre și mai am și experiența multor consilieri pe această temă. În aceste condiții am avut o conversație interesantă și cu soția mea Ana, care la rândul ei a discutat cu multe fete aflate în această fază și a observat fenomenul „din cealaltă parte”.
Ca urmare a acestor zbateri am ajuns la câteva concluzii pe care le aștern aici în cuvinte în speranța că vor fi de folos unora pe viitor.
Deși e lăudabilă în primă instanță intenția declarată de a intra într-o relație în vederea căsătoriei e destul de delicată o asemenea precizare, (Ana o consideră chiar „academică”), deoarece e prea mult ori a însemnat un fel de cerere în căsătorie neoficială. Ori dacă o fată primește un asemenea mesaj nu ar putea răspunde onest acestei solicitări pentru că nu are date suficiente, astfel că se conturează două scenarii.
Primul scenariu este cel în care zice nu. Ăsta e scurt, durere mică, rănire de orgolii dar trece. Baiul mare e că se pierde o relație care putea funcționa dacă problema se punea corect.
Celălalt scenariu are două variante de finalizare. Prima e ca răspunsul „da, intru în această relație” să fie urmat după o vreme de cunoaștere de răspunsul „am decis că nu e ok relația și nu am face o echipă bună deci: stop”. La o asemenea finalitate fata iese rău de tot. „Cum adică, băiat serios, ți-a spus din start de ce vrea relația iar tu ajungi la concluzia că nu? Păi unde mai găsești tu din ăștia? Ce are de nu vrei? Alergi după Făt Frumos sau după bancheri? Etc” Deci fata iese șifonată rău de tot, deși legitim avea dreptul de a cunoaște și decide doar după acea cunoaștere. Și totuși e un caz fericit dacă fata simte așa și are curajul să acționeze așa, că multe nu au mai putut da înapoi de rușine și șantaj.
Iar cealaltă finalitate posibilă este ca relația chiar să fie ok, cei doi prin cunoaștere să descopere că decid să meargă mai departe în căsătorie. Aici e varianta fericită și nu sunt comentarii.
Deci, cred că cererea în prietenie în vederea căsătoriei își are rostul DOAR după o perioadă de „pre-cunoaștere” sau după ce un înger al Domnului a șezut lângă tine și ți-a zis: „Meri la ea și spune-i așa” altfel pune presiune pe fată și chiar poate fi un demers manipulator, de constrângere, care ulterior poate arunca o tânără fie în depresie, vinovăție și sentiment de eșec și necredință sau, și mai rău, într-o relație maritală sortită neîmplinirii de la început.
Recomandarea mea pentru băieți: Nu mergeți la o fată cu astfel de cereri înainte de vremea potrivită că o speriați. Nu e corect să puneți o astfel de presiune pe ea. Nu e corect mai ales să anunțați „publicul” că ați cerut prietenia în vederea căsătoriei. Oricum o apropiere de o fată în sensul comunicării dincolo de pura prietenie înseamnă că exprimați un interes și nădăjduiesc că interesul vostru e unul curat și că nu intrați în relații doar ca să aveți cu cine ieși sau scopuri mai „necurate”.
Recomandarea mea pentru fete: Dacă vine un băiat cu o asemenea formulare analizați bine „oferta”. Băiatul poate fi într-adevăr un exemplar rar și poate avea intenții bune dar, chiar dacă ar fi așa, acționați înțelept moderând-ul. Dacă îl știți de mai multă vreme atunci cererea sa e onestă și puteți oferi un răspuns cu specificarea că nu trebuie să îl considere drept „acceptare de cerere în căsătorie” și că relația poate evolua oricum. Mai ales nu decideți sub imperiul presiunii și nu purtați vinovăția dacă dați un răspuns negativ.
Toate își au vremea lor. Nu tărăgănați dar nici nu grăbiți lucrurile. Acționați din respect și cu gânduri curate și Dumnezeu vă va binecuvânta. Și binecuvântarea poate fi un răspuns pozitiv, dar tot așa de mare binecuvântare poate fi un răspuns negativ.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Ani de zile am tot frecventat bisericile protestante și tot nu am înțeles sensul acestor prietenii, cu atât mai mult cu cât am văzut efectele nocive. Majoritatea sunt fără finalitate, se lungesc mult sau se insira una după alta, cu implicări emoționale și suferință inutila. Nu știu ce presupun aceste prietenii sau pana unde se merge de departe, ar fi interesant un articol special. Dacă vor sa se cunoască în vederea căsătoriei, de ce nu se pot cunoaște în cadrul grupului și în activități comune?
De-acord, se pot cunoaste in cadrul unui grup si in activitati comune, in prima instanta. Nu are nici un sens(mai ales ca nu se cunosc) sa mergi din prima si sa-i spui ( in articol e precizat super bine motivele). Dupa o cunoastere initiala, daca cei 2 vor sa se cunoasca mai bine( in cadrul unui grup reactiile lui/ei sunt diferite fata de atunci cand sunt doar ei) o pot face si in discutii, intalniri personale
Aceasta cunoaștere „mai bine” e categoric necesară dar nu știu dacă necesită un angajament oficial, anunțat și declarat extern. Angajament care devine o obligație oarecum pentru ambii. Ei pot stabili să se cunoască mai bine în condițiile lor dar fără ca neapărat să se poarte ca doi logodiți 🙂
Pe de o partea avem teama de a nu fi interpretați de cei din jur, pe de alta apare și dorința de a nu scăpa prada din cârlig.
Eu am cunoscut-o pe soția mea „mai bine” fără să anunțăm ceva oficial. Dar și cunoașterea „mai bună” e cu dichis, tot bine ne vom purta și în cadru restrâns sau foarte restrâns, adevăratele năravuri, obiceiuri și maniere se vor vedea după căsătorie.
Eu sunt mai restro, sau înapoiat, insistând că cea mai mare parte e cunoașterii foarte eficiente se face prin scris 🙂
Super de-acord. Eu nu ma refeream la “un angajament oficial, anunțat și declarat extern” cand cei 2 vor sa se cunoasca “mai bine” . “Ei pot stabili să se cunoască mai bine în condițiile lor dar fără ca neapărat să se poarte ca doi logodiți”. Iarasi, total de-acord. 👍 pt ultimul paragraf. Si eu sunt “old school”, outdated, retro. Fii binecuvantat! Faci o treaba extraordinara