De ce e scumpă vindecarea?

Zilele trecute am discutat împreună ci soția mea o întrebare care vine din ce în ce mai des: „De ce e așa scump domnule? Și cardiologul e mai ieftin că a făcut 10 ani de facultate cu rezidențiat plus specializări!”

Da, e vorba de ședințele de consiliere sau terapie care variază de la 100 de lei spre 400 lei ședința. Eu am avut nevoie la un moment dat de terapie, am ajuns la un specialist care mi-a luat 300 de lei într-o oră și jumătate. Ținând cont că e nevoie de un minim de 7 ședințe (eu și numerele sacre) facem pe la 2100 lei. Sau altfel calculul: 1200 lei pe luna. Ok, ok, să admitem că am găsit unul ieftin, cel de 100 lei, 400 de lei pe luna pentru cineva care ia salar de 1200 e 1/3 din venitul său. Nu trebuie să fac calculele pentru a vedea realitatea: nu își va permite.

Trăim un paradox, de fapt mai multe, în materie de terapie sau consiliere. „Specialiștii sunt tot mai specialiști”, au tot mai multe specializări, diplome și ore de dezvoltare personală, dar sunt parcă mai ineficienți. Statisticile arată că oamenii cu probleme se înmulțesc chiar dacă specializările sunt imens mai multe iar specialiști în psihoterapie nu am avut niciodată mai mulți.

Un alt paradox este că pe măsură ce „specialiștii se specializează” dau într-o boală ciudată care îi îndepărtează de oamenii care efectiv au nevoie de suport. Devin ba vedete de televiziune, ba „youtubări” de renume, ba „live-iști” pe facebook și de vedete ce ajung au niște tarife de preferi să rămâi bolnav. De fapt nu preferi, nu ai încotro, doar te uiți la live-urile lor în speranța că prinzi cine știe ce informație vindecătoare gratis.

Mai e un fenomen interesant și grav. E plin netul de psihoterapeuți. Live-uri peste live-uri. Metode care de care mai orientale, mai ciudate, mai nemaiauzite. Toți sunt super specialiști și dacă încerci să afli ceva despre ceea ce spun ei necontraziși de nimeni, capeți și insulte, în cel mai bun caz fine „dacă ai astfel de întrebări e dovada că nu ai înțeles nimic”, dar de cele mai multe ori grosolane de-a dreptul, cum nu ar trebui nicidecum să se audă în exprimarea unor doctori de psihic.

Acum cârnind mai spre zona „creștină” a psihologilor, consilierilor, psihoterapeuților constat cu părere de rău că lucrurile nu diferă semnificativ. În zona de prețuri suntem pe la medie plus ceva dacă verificăm tarifele pe unele orașe unde sunt astfel de specialiști și „de ai noștri”. În specializări stau bine și asta nu e lucru rău deloc, dar vine fireasca întrebare de ce ne scade eficiența? De ce parcă dragostea de oameni e umbrită de câștigul financiar?

Da, știu oameni care fac terapie gratis cu anumite persoane într-un anumit procent, cum ar fi 1 din cazurile unei zile sau 10 – 20 % discount din ședințele cu un client cu posibilități materiale reduse. Apreciez astfel de inițiative dar sunt puține și din astea. Da, știu că specializarea costă, știu că e un timp de formare dar dacă facem comparația cu un psihiatru sau oricare medic, descoperim că au poate mai mare dreptate să pună tarife mari dacă merg pe acest principiu.

Mai reclam un aspect dacă tot o să iau pe cocoașă. Văd specialiști care se prezintă la nivel mare cu studiile lor dar care dau fuga repede la cazuri cu adevărat grele. De exemplu, dacă e nevoie de consiliere de durată, suportivă pe homosexualitate, borderline, adicții sau altele, mulți specialiști se trag un pas în spate aproape instant. Până și la o problemă foarte răspândită cum e pornografia, de care scriam ieri, mulți dintre consilieri sau psihoterapeuți se eschivează. Iar observ o mare reticență și o proastă colaborare între psihologi, consilieri, psihoterapeuți și psihiatri ceea ce nu e deloc un avantaj.

Nu pot să nu remarc și categoria celor super specializați dar neștiutori de nimic. Din păcate avem foarte mulți oameni buni de emisiuni, cursuri, live-uri, dar se dizolvă când e vorba să ia un caz cap-coadă. Asta e defect religios la noi. Ne trezim repede predicatori, că na, și tata o fost, și credem că: nu poate fi așa complicat cu psihologia asta, e tot Biblie la o adică. Important e să aflăm cât mai multe picanterii și drame ca să avem ce să spunem la predici, conferințe, discuții ca să fim ascultați cu atenție și să dăm impresia că… oho, câtă experiență are omul.

Drept să spun… sunt trist. Costă mult de tot terapia și nici nu primesc vreo garanție că mă voi vindeca. Vorba domnului dat ca exemplu la început. „La dentist am dat banu, am venit de două opri, am plecat cu dinte nou, e clar că a făcut ceva. Dar la psiholog merg de 6 luni și nu văd nici un rezultat. La dentist am dat 100 + 200 de lei și nu mă mai doare nimic iar la psiholog 150 de 24 ori a câte 45 de minute și sunt mai confuz și suferind ca la început. Oare dentistul nu se pricepe și la psihic?”

PS. Da știu, consilierul sau psihoterapeutul nu pot avea vreo vină… dacă eșuează procesul de consiliere întotdeauna e vina clientului.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.