Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – II

Spuneam în meditarea mea de ieri că suprimarea sau mai pe înțeles privarea de informare și condamnarea interesului pentru informații despre sexualitate constituie o formă de abuz sexual. Tentația părinților și a liderilor religioși este de a pune niște garduri după alte garduri după celelalte garduri ca tânărul să nu păcătuiască. Pe când varianta mai corectă este o informare realistă și o responsabilizare pe măsură.

De prea multe ori vrem să fim „mai corecți decât Dumnezeu” și să Îl apărăm cumva pe El prin rescrierea sau completarea Scripturii ori Pavel le scrie celor din Corint că noi „am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu”. Din păcate noi considerăm că apărăm Cuvântul prin adăugirile noastre și ne facem probleme doar să nu scoatem ceva din Biblie la adăugat considerăm că nu e așa mare problemă. O regulă în plus nu poate strica, o poruncă sau o lege nouă e bună și chiar recomandată dacă le respectă pe celelalte. Așa se face că prin „ornamente omenești” se poate cultiva o vinovăție paralizantă și obositoare iar copiii lui Dumnezeu nu mai trăiesc odihna ci povara.

Sistemele legaliste obligă pe cei care au întrebări despre sexualitate să tacă, să nu găsească răspuns sau să caute oriunde altundeva decât în structurile religioase care nu pot permite asemenea discuții. Din păcate prea mulți oameni din biserici au informații distorsionate despre sex ceea ce face ca păcatele în această zonă întunecată intenționat să se înmulțească mult. Unii din membrii bisericilor au făcut greșeli la acest capitol și au păcătuit dar sistemul rigid nu le permite mărturisirea păcatelor și lăsarea de ele. Poate e greșit nu le permite cred că mai corect e să zic că nu îi ajută deloc. E o crimă să faci de rușine biserica locală, e o crimă să ai astfel de probleme tu fiul lui cutare sau fiica lui cutare.

Fiica unui pastor a fost efectiv prostită de o colegă și un coleg în clasa a unsprezecea să intre într-un joc sexual. Naivitatea ei și lipsa de orice cunoștință serioasă despre relațiile sexuale au făcut-o o victimă perfectă, ca un pui de căprioară în fața unui leu agil. S-a trezit într-o combinație rușinoasă și pe deasupra și șantajată să continue că de acum existau și filmări cu telefonul. La un moment dat din cauza plânsului și tristeții sale și sub „anchetă serioasă” s-a aflat detaliul de către părinți. Șoc, doliu, traumă fata a fost dusă repede la un alt păstor să fie muștruluită bine. Afirmațiile auzite de ea au fost acestea (le redau de pe lista scrisă de ea doar pe unele): Ești o curvă. Ai dat cu piciorul lui Hristos. Ai scuipat pe jertfa Mântuitorului. Ai călcat în picioare cariera tatălui tău. Ai adus cea mai mare rușine bisericii cutăreasca din toată existența sa. Ai scuipat pe fața înaintașilor sfinți ai acestei biserici. Ne-ai distrus. Ai adus în biserică duhul curviei. Degeaba plângea fata, își cerea iertare și îi ruga să îi mai dea o șansă. A fost considerată „stârpitură” și gata.

Fata asta a realizat că a greșit după prima ieșire în decor dar nu a avut cui să spună, nu a avut curajul să meargă la legiuitori. Știe că asta e atitudinea lor și clar nu îi putea acuza de ceva pe sfințiile lor. Din păcate cazul nu e deloc rar, am multe astfel de povești de viață, mult prea multe. Aproape toate favorizate consistent de rușinea de a fi ființă sexuată.

Marius e un alt caz de acest gen. Fiul unui om foarte implicat în biserică care a mers la internat la liceu unde toți „l-au instruit” că ar fi efeminat și că e homosexual. Cui să spună durerea și povara? Așa ceva nu se discuta nici acasă nici la biserică. Mama și tata niciodată nu i-au spus ceva despre sex decât „nu e voie”, „interzis”, „rușine”. A sfârșit în experiențe dureroase și traumatizante pe care nu le va uita toată viața sa deși acum e vindecat.

Falsa rușine, falsa vinovăție la acest capitol e foarte riscantă. Nu fi naiv să crezi că fiul sau fiica ta nu au întrebări și curiozități în acest domeniu. Nu fi naiv să crezi că nu caută pe net. Nu îl crede un  tânăr care nu e normal. Sunt oameni, sunt ființe sexuate, trec prin adevărate furtuni hormonale. Te rog, nu îi lăsa să înoate singuri în oceanul acesta, întinde-le mâna, ajută-i.

Sau poate ești părinte dar la ai tăi nu ai curaj să le zici, poate e mei ușor să vorbești tu ca bărbat cu fiul altui frate sau tu ca femeie cu fiica altei familii. Apropie-te și ajută. Anticipează că nu au curaj să te întrebe și procedează ca un duhovnic adevărat abordând problema cu milă, respect și responsabilitate fără a inocula rușinea și vinovăția.

Chiar dacă faceți „descoperirea” că un tânăr sau o tânără a căzut în păcate sexuale, a vizionat pornografie, s-a masturbat etc tot nu e  un motiv să le faceți reclamă oricât de tentant ar fi. Mai degrabă vorbiți deschis cu ei, fiți confidenți (nu trebuie să se audă mai departe nici de familia dumneavoastră) și ajutați acei tineri să cunoască harul lui Dumnezeu care le va da și eliberarea și odihna și capacitatea de a trăi sfinți (că de puteau prin puterile lor nu ajungeau să păcătuiască). Nu uitați că o parte din păcatele sexuale e cauzată de abordarea familiei și a bisericii pe această temă.

If you found an error, highlight it and press Shift + E or clic aici to inform us.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply