Între HAR și IEFTIN nu se pune egal         

E adevărat că termenul HAR e tradus cel mai frecvent prin „dar nemeritat” însă multe greșeli pornesc de la o interpretare ieftină a termenului de har. S-a ajuns până acolo că e confundat Harul lui Dumnezeu cu un leac universal pentru boli, cu un fel de gardian invincibil și fidel, cu garantul că poți face orice că doar ești „vaccinat”, cu duhul din lampa fermecată și cu multe altele, în funcție de dorințele omului în cauză.

Harul nu poate fi descris eficient în cuvinte. Iar cuvintele simple nu pot nicidecum să-i cuprindă sensul. Acest termen descrie ceva neomenesc și în consecință oamenii vor avea o dificultate serioasă în a  îl defini și explica. Cuvintele nu pot acoperi conceptul deși, este drept, ne pot ajuta să îl înțelegem în felul nostru de gândire. Cei care îi descoperă sensul nu pot spune decât „Slavă Ție Doamne” pentru că nu îl pot lua deloc ieftin, gratis, ușor când înțeleg cum a fost posibil să apară harul și ce beneficii aduce acesta. Cine îl „folosește” ieftin nu a cunoscut bine pe Dătătorul harului. Dau două exemple pentru a mă face înțeles.

Primul exemplu e mai evlavios. Anul trecut prin vară dacă nu mă înșel venind de la biserica din Agârbiciu a zburat pe lângă mine depășindu-mă un „echipaj pocăit” ce venea din „misiune”. Am recunoscut mașina dar nici din faruri nu am apucat să fac pentru a îi saluta, atât de rapizi au fost. Pe la intrare în Mediaș „echipajul” era la izvor că însetase și am oprit să îi salut. Eu, șofer amator cu permis de doar doi ani am întrebat logic: Dacă vă prindea poliția? Dacă vă ieșea careva în cale? Iar răspunsul a fost uimitor: „Uite că Domnul ne-a dat har și nu am pățit nimic!” Motivația vitezei lor era „trebuie să ajungem în alt sat la ora 2 unde slujim”. Conceptul era: câtă vreme ești „în misiune” Dumnezeu te păzește că doar lucrarea Lui o faci.

Celălalt exemplu teoretic nu e așa de evlavios ca primul. Tot anul trecut dar ceva mai în iarnă am avut în consiliere un bărbat tânăr care ajunsese într-o relație extramaritală cu o tânără necăsătorită. Ce l-a împins la consiliere a fost becul roșu, adică se contura posibilitatea ca acea tânără să fi rămas însărcinată și întrebările nu erau despre rezolvarea situației ci căuta o minimă dezlegare pentru un avort. După câteva zile de la întâlnire mă sună acel bărbat și îmi zice că: „Mare har mi-a arătat Domnul: Nu e însărcinată! Ne-am speriat doar!”

Din păcate proasta înțelegere a termenului de har îi face pe mulți să încalce reguli clare în speranța că acel har îi va ocroti, că harul va ține omul în casă când trec eu cu mașina, că harul va ține echipajul de poliție în sediu până trec ei, că harul oferă protecție la contactul sexual ilegitim, că harul e o scuză bună pentru a fi leneș și alte înțelegeri firești care de fapt sunt scuze pentru a comite păcate.

Ei bine – harul nu înseamnă deloc așa ceva. Nu găsim nicăieri în scriptură că harul e un fel de scuză pentru păcat. De fapt Apostolul Pavel atrage atenția celor din Roma dar și nouă deopotrivă: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” apoi Romani 6:15 „ Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai Suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, Sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”

Mai exact harul nu poate fi o scuză pentru ignoranță, încălcarea legii, trăirea în fire sau motivarea păcatelor. Deși trăim în har, iar oamenii din exemplele de mai sus tot în har trăiesc, nu putem spune că harul e cel ce ne-a protejat de consecințele păcatului. Eu sunt de părere că un har și mai mare era dacă îi prindea poliția rulând la acea viteză (trecut de dublul legalului) că poate învățau o lecție. Tind să cred că tot har era dacă fata din povestea de mai sus rămânea însărcinată, era durere dar și loc de pocăință. Așa, dacă nu a rămas însărcinată ei vor trăi mai departe în păcat. Harul nu ne scutește de consecințele păcatelor noastre, nu de cele pământești ci de cele eterne. Dacă cineva fumează nu poate avea pretenția ca harul să îi țină plămânii sănătoși, dacă se urcă băut la volan nu poate avea pretenția ca harul să conducă mașina, dacă nu învață nu poate avea pretenția ca harul să îi dea un profesor care să permită copierea. E posibil să existe situațiile acestea dar sigur nu harul e facilitator în astfel de scenarii.

Oooo de am înțelege că harul nu e o unealtă, nu e paznic, nu e anulator de consecințe, nu e o scuză, nu e un motiv de a păcătui ci e darul lui Dumnezeu pentru noi prin care suntem considerați vrednici de a moșteni împărăția Lui. Că suntem mântuiți prin acest har. Nu l-am lua ca pe o ieftineală, ca pe ceva gratuit și deci nevaloros, nu l-am folosi pentru acoperirea trăirii firești iresponsabile ci am glorifica pe Dumnezeu pentru el și am trăi cu mulțumire și veghere în această stare de har.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.