H++ adică har și încă ceva

Acum ceva vreme, Petru Ciucur scria despre monstrul Ha-Ge și mi-a stârnit interesul prima dată pentru a analiza struțo-cămila pe care o acceptăm și o considerăm bună fără să facem o analiză de fond. Cei mai mulți credincioși trâmbițează sus și tare harul dar trăiesc consistent legea. În acest fel harul și legea devin un amestec pe care ne străduim să îl omogenizăm în permanență dar el nu poate fi omogenizat. Harul și legea sunt așa de diferite încât nu pot coexista.

Chuck Swindoll în cartea Trezirea Harului scria: „Legalismul este o atitudine, o mentalitate bazată pe mândrie. Este conformarea obsesivă unui standard artificial, cu scopul înălțării propriei persoane…” și „Legalismul spune: O fac și pe asta și pe cealaltă, dar pe asta n-o fac și astfel Îi sunt plăcut lui Dumnezeu.” Este dacă vreți surprinderea legalismului la creștini dar și la necreștini dar concentrându-mă pe creștini lor le este greu și imposibil prin această mentalitate să experimenteze viața din abundență promisă de Mântuitorul.

Mi se duce gândul inevitabil la Saul din Tars. Un om religios după toate standardele religiei și legalist până în măduva oaselor, poate chiar mai departe de atât întrucât îl găsim gata să dea la moarte pe cei ce nu respectau legea. El Saul din Tars, cunoscut mai apoi, după întâlnirea cu Hristos drept Pavel, insistă în scrierile sale mult pe faptul că numai prin har suntem mântuiți și că a fi plăcuți lui Dumnezeu tot de har ține nu de putința noastră de a ține legea.

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:9-9. Iar în Romani 11:5-6 distruge orice urmă de H+++ adică de har plus ceva prin cuvintele: „Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.”

Îmi place „ecuația” surprinsa de Paul Travis care spune că „ecuația biblică a mântuirii” arată așa: Harul lui Dumnezeu + Credința noastră în Isus, în moartea și învierea Sa = Mântuire.

Cu alte cuvinte nu merge ca la standardele de la mașina de spălat A+++ întrucât orice am adăuga harului ne anulează rezultatul, aici includem și cea mai mică fărâmă de legalism. Orice am adăuga acestei ecuații și ține de putința noastră omenească, de performanță, de recorduri, de vrednicie va altera rezultatul.

Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. Tit 3:4

În acest context de discuții trebuie să înțelegem că prin forțele noastre nu ne stă în putință nici să căpătăm mântuire, nici să fim plăcuți lui Dumnezeu, nici și Îl îmbunăm pe Dumnezeu nici măcar să îl bucurăm sau să Îl întristăm deoarece „știe din ce suntem făcuți” iar El ne privește în singurul mod posibil, prin jertfa Fiului Său iar asta înseamnă și împlinirea legii și perfecțiune.

Ce se întâmplă acum între creștini e regretabil. Studiile făcute dovedesc clar că există un legalism cronic. Mai mult există o puternică încercare de combinare a harului si a legii. Asta dă multă nefericire, tristețe, lipsa de curaj și mai ales consumă foarte multă energie, energie care ar putea propulsa viața personală a individului dar și pe cea a comunității.

O nenorociții de noi! Avem nevoie de izbăvire de acest „farmec” pentru a putea experimenta bucuria mântuirii. Avem nevoie mare să renunțăm la noi în chestiunea mântuirii și totuși să fim împăcați și în foarte bune relații cu noi înșine. Avem nevoie de odihna care deja ne este dată pentru că greu ne mai căznim să îl convingem pe Dumnezeu că merităm mântuirea, că suntem „băieți buni” că s-a meritat investiția Sa în noi. Dacă am putea să ne lăsăm de sporturile astea am experimenta plinătatea umplerii cu Duh Sfânt, am experimenta odihna și am trăi plimbându-ne deja în împărăție. Dar noi vrem să Îl convingem pe Dumnezeu… și asta ne ocupă tot timpul.

Doamne lucrează-ne.

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply