Creștere spirituală fără Biblie? (II)

Continuând gândurile mele de aici am găsit multe modalități prin care ne-ar place să creștem spiritual, pentru că le practicăm deja. Unele din ele sunt adevărate otrăviri, altele mașinării super-complicate, iar altele mici copilării în care credem cu toate că nu au adus rezultate deloc. O să mă rezum la cele care sunt mai importante deoarece că sunt mai dăunătoare sau răspândite pentru a nu întinde acest subiect prea mult.

Oamenii preferă vedetele. Scriam ieri că preferăm mâncare mestecată și se pare că avem o poftă nebună de a o îngurgita pe cea mestecată de vedete. E pur și simplu o alergare și o sete nebună după interpretări personale ale unor oameni considerați hăruiți. Ei bine, unii dintre acei oameni nu pot fi considerați vinovați își fac datoria față de Dumnezeu și față de semeni, alții pot fi învinuiți lesne de „afaceri cu Biblia”, dar peste toate acestea problema mare este la mine ascultătorul și căutătorul lui însetat. Adesea ne plângem că la noi în biserică nu e învățătură bună, că nu e destulă, că nu e tare suficient sau mestecată bine, dar uităm că hrănirea trebuie făcută acasă nu la biserică. Viața noastră nu e o alergare permanentă din restaurant în restaurant, ci rare ori ne permitem să mergem la restaurante, în celelalte zile mâncăm acasă ceea ce ne gătim. Cam așa stau lucrurile și aici, trebuie să mâncăm acasă nu să alergăm de la predicator la predicator.

Se caută mâncare de bebeluși. Da, e bună de tot, dulce, cu arome, colorată în culori vii e distractiv și o mănânci mai ușor fără  să realizezi că o faci. Bebelușii uneori trebuie păcăliți să mănânce și pentru a îi păcăli mâncarea pentru ei e specifică. La ai noștri ca să mănânce și legume le întindeam „capcane” le dădeam jucării sau chiar veneam spre gurița lor cu ceva ce la plăcea, dar în ultima secundă le îndesam lingurița cu legume după ce aveau gurița deschisă. Mulți creștini nu suportă bucatele tari cum spunea și Apostolul Pavel corintenilor, așa că trebuie hrăniți cu piureuri.

Vrem să fim distrați la masă. Daaa… ca la restaurant, cu muzică în surdină, cu glume din partea omului de ceremonii, cu puțin spațiu de mișcare pe lângă și dacă se poate cu separeuri. Vrem ca mâncarea să fie ușor și plăcut de înghițit. Vrem să asociem mâncatul cu distracție și voia bună, vrem să ne simțim maxim de bine. Asta face să se găsească tot felul de soluții care mai de care mai curajoase prin biserici, cântări peste predici, muzică de fundal la predici, programe beton de „laudă și închinare” înainte de predici, pauze la jumătatea predicii, scurtarea predicii orice doar să mănânce domnul creștin. Partea interesantă este că hrănirea omului spiritual nu poate fi făcută eficient în condiții asemănătoare hrănirii trupului. Dacă la trup îi place aglomerația, distracția, ceremonia și alte briz-briz-uri când se hrănește, omului spiritual îi trebuie liniște, pace, izolare și solitudine pentru a se conecta cu Dumnezeu. Orice trece peste el și Dumnezeu este deja în plus, cu cât sunt mai multe în plus cu atât e mai ineficientă hrănirea.

Vrem să mâncăm puțin și să ne țină mult. Când eram prin clasa a 6-a profesoara de biologie care se uitase la cine știe ce SF-uri ne spunea că la bătrânețile noastre vom ajunge să înghițim o singură pastilă care va conține necesarul de hrană pentru întreaga zi și deci trupurile noastre se vor adapta subțiindu-se la mijloc tare. Nu știu dacă va fi posibil sau nu, dar știu că spiritual așa vor mulți creștini. Să ia pastiluța duminică și să le ajungă toată săptămâna. Am vrea ca păstorii sau preoții să aibă rețete miraculoasă pentru hrana super-concentrată, pe care o înghiți repede cu apă multă pentru a nu simți gustul și care, în mod miraculos va elibera cantitatea de hrană spirituală necesară fiecărei zile. Ei bine, nu merge așa. De aia e atâta nemulțumire despre nivelul predicilor care ar trebui să fie și ușoare, si concentrate și plăcute și foarte hrănitoare.

Cred că acestea sunt cel mai des întâlnite variante prin care vrem să creștem spiritual dar fie rămânem rahitici fie ne este insuficient. Acestea sunt cel mai des întâlnite variante prin care ne sabotăm singuri creșterea spirituală. Ne plângem adesea de eșecuri, păcate care ne răpun, greșeli, lipsa evoluției spirituale și ne simțim departe de El dar cauza este la noi. Așa că, îu următoarea parte voi încerca să scriu niște concluzii personale cu privire la modul în care trebuie să ne hrănim pentru a crește și a ne dezvolta spiritual armonios. Am clarificat câteva din erori dar rămâne de văzut cum putem totuși să procedăm pentru a fi eficienți în viața creștină si pentru a ne maturiza spiritual. Eu sunt fascinat de modul simplu în care mă pot hrăni eficient pentru că dincolo de simplitatea aportului meu e harul lui Dumnezeu care e complex și Duhul Său așează lucrurile exact cât și unde trebuie.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply