Leul care răcnește

Ieri ascultam o provocare interesantă din prima scrisoare a lui Petru și mi-a ieșit în evidență interpretarea obișnuită a textului aceluia, interpretarea cu care eram așa de familiar, pe care probabil am auzit-o de sute de ori dacă nu or fi mii și la care nu mă gândisem critic niciodată. E vorba de pasajul care compară pe dușmanul nostru cu un leu care răcnește și caută pe cine să devoreze.

Mereu am luat de bună interpretarea care zice că asta ar însemna „trecerea de partea celui rău” sau „lepădare de credință” și nu am meditat logic niciodată. Această „înghițire” poate însemna multe dar nu ceea ce se spune adesea. Faptul că ajungi să fii înghițit de ceva, de ceva rău e clar regretabil și dureros dar nu îți anulează identitatea. Dar chiar așa, ce înseamnă să fii devorat sau înghițit pentru că termenul devorat e mai corect?

Să fii devorat înseamnă să suporți durere. E dureros să fii sfâșiat și fii mușcat, atacat. Durerea este mare și nimănui nu îi surâde varianta de a se lăsa devorat de un prădător. Nimeni nu iubește în mod special durerea și sfâșierea și de aceea Scriptura ne pune această plăcuță de avertizare „atenție pericol”.

Să fii devorat poate însemna depărtare și separare. Un om rănit sever va trebui să fie internat în spital dacă nu moare. Va trebui să fie pus deoparte în vederea tratării specializate și a dezinfectării.

Să fii devorat poate însemna chiar moarte. Un câine sau o pisică greu te-au putea ucide, dar o felină sau câinii de luptă ar putea să o facă. Așadar, să fii atacat în aceste condiții poate însemna sfârșitul vieții, dar faptul că te mănâncă nu te transformă în altceva ci ești doar un om mâncat de leu, care putea să trăiască frumos în continuare dacă respecta avertismentul.

Dacă mergem pe interpretarea versiunii Cornilescu a traducerii unde apare cuvântul înghițit avem următoarele logici:

Să fii înghițit înseamnă separare de cei dragi și izolare. Înseamnă să nu mai ai părtășie cu Cel care dă binecuvântarea și o astfel de rupere e dureroasă pentru copiii Lui. Noi suntem dependenți de ceea ce El ne oferă așa că, o înghițire de către dușman ne-ar prinde rău de tot.

A fi înghițit înseamnă singurătate și tristețe. A se vedea exemplul lui Iona. El tot al Domnului a rămas dar suporta consecințele unei decizii „la supărare”. Se afla în pântecele chit-ului pocăindu-se. Nu mai era unde își planificase sau unde trebuia să ajungă ci într-o postură neplăcută.

A fi înghițit înseamnă să nu mai ai putere. Noi avem putere și vitalitate în mediul nostru nu oriunde, așa că dacă suntem înghițiți rămânem fără putere sau fără eficiență. Dacă mergi cu mașina și nu respecți indicatorul ajungând pe plajă sau în mocirlă mașina nu va avea eficiență cu excepția celor dedicate unor astfel de zone. O mașină de șosea, o mașină de curse care bate recorduri la putere și viteză este aproape nulă în alte condiții decât șoseaua.

Probabil dacă mai stăm mai găsim explicații la ce înseamnă a fi înghițit sau devorat de leu dar niciuna din explicații nu poate duce la ceea ce se predică adesea și anume „pierderea mântuirii” termen cu care nu simpatizez deloc întrucât nu cred că mântuirea e ceva ce se poate găsi sau pierde.

O înghițire sau devorare e regretabilă, dureroasă, disconfortantă, separatoare, despărțitoare și nu e de dorit însă ar trebui să evităm să o numim ceea ce nu este. Ar trebui să evităm folosirea unor interpretări forțate pentru a manipula oamenii. Ar trebui mai degrabă să ne focalizăm pe har decât pe frică în prezentarea adevărurilor spirituale. Da e mai comod și lesne să manevrezi mase de oameni speriate dar noi nu suntem chemați să manipulăm pe nimeni ci să îl oglindim prin viață și dacă e nevoie și prin vorbă pe Hristos. Să nu uităm expresia „ca un leu” deci nu e leu, pentru că Leul e Cel din tribul lui Iuda iar dușmanul a fost lăsat fără putere. (de asta am folosit aceasta imagine de pe stuffpoint.com)

Accept și alte păreri logice și demonstrabile ca unul care nu mă cred geniu ci simplu căutător de Dumnezeu. Așadar, cei care aveți o părere diferită și puteți să o expuneți fără patimă sunteți bineveniți la discuție.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

3 comentarii la „Leul care răcnește”

  1. Dacă versetul este 1 Petru 5:8, atunci contextul este 1 Petru 5:(1)-5-11. Daniel Branzei denumește paragraful acesta, începând cu versetul 5 „Toți să trăiască în smerenie și așteptare”. Ernst Aebi vorbește de spre „Îndemnuri adresate tinerilor”, iar Merrill Tenney se referă la „Slujire în suferință”. Mie personal îmi place schița cărții – I Petru – de Merrill Teney, din Privire de ansamblu asupra Noului Testament. Dacă analizăm capitolul 5 Petru le cere bătrânilor să păstorească fără o atitudine de stăpâni, ci prin exemplu personal, iar tinerilor le cere să fie supuși bătrânilor. Ambelor categorii le cere să fie împodobite cu smerenie, unii față de alții, deoarece MÂNDRIA este opusă harului. Iar Dumnezeu stă împotriva celor mândri. Ascultarea de Dumnezeu înseamnă smerire față de Dumnezeu (toți, tineri și bătrâni). Apoi să aruncăm asupra Sa îngrijorările noastre. Să nu uităm, cartea I Petru este scrisă unor creștini aflați sub plugul prigoanei. În acest context vine înștiințarea de alarmă, la vigilență (trezire și veghere). Diavolul dă târcoale… căutând să înghită.

    Aceasta este o imagine plastică. Nimeni nu l-a văzut pe diavol ca regele junglei. Dacă vine așa noi știm a ne feri, prin credință. Ce sugerează imaginea? Frică, groază, pierzare. Care sunt cuvintele din versetele de mai sus ce sugereaza același lucru? Versetul 7: ÎNGRIJORĂRILE. Orice situație stresantă, percepută ca periculoasă, vătămătoare prezintă un imens prilej pentru Satan în a ne induce sugestiile sale distructive, pentru fi paralizați de groază. Scriptura și experiențele miilor de credincioși, printre care și noi, vine în sprijinul acestei cunoștințe. Pare surprinzător, dar inocularea fricii nu reprezintă prima etapă a atacului celui rău. Ci atragerea noastră pe tărâmul cărnii, prin MÂNDRIE. Omul mândru, numindu-se el oricum (Țon, Stanley, Ravi, eu, tu etc., etc.) nu beneficiază de puterea harului. E în propria sa putere (carne). Un om mândru e ușor de speriat. El are ce pierde. Omul smerit are totul la Dumnezeu. Tot ce-i dă valoare, tot ce-i dă putere în umblare, tot ce-l face să țină piept atacurilor demonice.

    Apostolul Petru se adresează creștinilor, celor mântuiți. Aici nu este vorba nici o clipă despre subiectul nebiblic „pierderea mântuirii”. Petru este preocupat de aplanarea fricii inculcate de cel rău. Și se poate realiza printr-o singură atitudine: oponență dârză prin credință. Un copil al lui Dumnezeu are credință. Unul care nu este al lui Dumnezeu nu are credință, nu are deci ce uzita. Indiferent cât de mare este prigoana, cât de periculoasă este zugrăvită de Satan, să știți că frații voștri, în lume, trec prin aceleași suferințe ca și voi. Deci și ei au parte de situații îngrijorătoare. Dar, în urma împotrivirii prin credință, Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Isus Christos la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, El Însuși vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. Acesta este HARUL: DUMNEZEU FĂCÂND CEVA PENTRU NOI.

    Acesta este subiectul capitolului 5: Dumnezeu oricărui har vă poate purta și prin suferință. Lipsa de cunoștință – că eu, în calitate de copil al lui Dumnezeu sunt un învingător – îi dă diavolului imaginea unui leu care răcnește. A suferi nu înseamnă a fi înghițit de leu, așa cum vrea Satan să vedem, ci înseamnă un prilej prin care să răspundem la HARUL lui DUMNEZEU, adică făcând uz de credința noastră. Care este efectul acestei relații: CREDINȚĂ – HAR?

    Dumnezeu suflecându-și mâinile (de ce să avem o imagine plastică numai pentru cel rău?):
    – Desăvârșindu-ne,
    – Întărindu-ne,
    – Dându-ne putere,
    – Făcându-ne neclintiți.

    Nu pot decât să închei ca și apostolul Petru, față de o așa revărsare de Har: „A Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin !”

    Răspunde
  2. Dar daca diavolul incearca sa te distruga chiar prin cei din familia ta, care te ranesc constant? Ce solutii practice sunt? Trebuie sa ma indepartez de un frate agresiv verbal si manios, sau sa stau in aceasi casa cu el daca nu am de ales, si sa ma rog pana voi vedea rezolvarea?

    Răspunde

Lasă un comentariu