Spitalul oamenilor sănătoși – I

Clădirea spitalului cel mai renumit se înălța în soare lucitoare cu structurile ei de oțel și sticlă impecabil curățate. Sigla era foarte atent încadrată pe toate fețele clădirii și ocupa un loc generos din suprafața acestora. Se vede clar că aveau la imagine un departament întreg că până și culorile erau foarte atent alese, astfel încât să transmită mesajul de curățenie, puritate, siguranță și măreție. Curtea spitalului era îngrijită de parcă nu ar intra mereu oameni acolo, îți dădea mai degrabă impresia că acolo e sediul unei corporații unde totul este foarte controlat.

În interior surprinderea mea avea să fie și mai mare. Totul impecabil, curățenie de invidiat, personalul tot instruit să zâmbească și să își facă treaba cu zâmbetul pe buze. Pe lângă personal erau mulți oameni pe care nu am putut să îi identific dacă erau bolnavi sau nu pentru că niciunul nu arăta bolnav în sensul știut de mine sau de bolile știute de mine. Sau mai degrabă aveam impresia că erau bolnavi dar se pretindeau a fi sănătoși, avea cred o haină a sănătății cu care se îmbrăcau. Asta mă tulbura mult.

Am fost întrebat pe cine caut și prin  asta am fost smuls din încercarea mea de a identifica locul. Le-am spus că am un prieten grav bolnav ale cărui răni miros urât și infecțiile sale s-au extins mult din cauză că nu le-a tratat la timp refuzând tratamentul și că am aflat că ei dețin leacul pentru orice boală umană.

Au fost tare entuziasmați să îmi explice cum lor le-a fost încredințat de către divinitate să distribuie acest leac în exclusivitate și nelimitat pentru o vreme, mi-au spus cum au primit fondatorii spitalului acest lea și cum prin el au vindecat foarte mulți oameni. Mi-au mai atras atenția că sunt și alte spitale de acest gen dar leacul lor nu este cel original, ci e unul fals care se aseamănă cu originalul și să am grijă ca nu cumva să mă duc la vreunul din ele că e mai de preferat să moară prietenul meu în rănile lui infectate, decât să fie tratat necorespunzător în alt spital cu un leac despre care ei au convingerea că nu produce adevărata vindecare.

După toată prezentarea lor eram convins că aici prietenul meu va primi în sfârșit grija de care are nevoie, chiar dacă din vina sa a ajuns in starea asta. Se lăsase înșelat de atâția oameni răi și a fost târât în lipsă, boală, nepăsare, abandon și fapte care l-au rănit. Am primit un dosar pe care trebuia să îl completez și acolo se cereau multe detalii despre boala sau bolile sale printre altele. La fiecare boală pe care o aveai trebuia să mai completezi o fișă cu detalii despre ea. De ce or avea nevoie de atâtea detalii, dacă leacul lor poate vindeca orice boală nu pricep, doar să știe statistic câți oameni au vindecat din fiecare boală poate.

După ce am terminat de completat tot am fost programat să îmi aduc prietenul la o anumită dată când un doctor renumit dintr-o altă clinică de a lor, de la mare depărtare, venea acolo să țină niște conferințe despre sănătate. Am așteptat cu nerăbdare acea dată și am mers cu prietenul meu acolo. Atunci am fost foarte surprins. Personalul medical se ferea de el, de fapt cam toți se fereau de noi ca să nu se contamineze. Repede au fost îndepărtați copiii și lângă noi s-a făcut un gol, eram pe scaune în acea sală care lângă noi nu ședea nimeni.

Conferința a început și totul a fost uitat. Omul vorbea despre mizeria bolii și despre extraordinara senzație și trăire a celor vindecați. La modul în care vorbea îți doreai din toată inima să fii vindecat cât mai repede și să ți se dea leacul acela prezentat mai ales că era și gratuit, asta era fantastic de-a dreptul. Ce proști fusesem să nu venim mai devreme! Orice boală, oricât de gravă poate fi vindecată și încredințarea asta te stăpânea tot mai tare așa că am ridicat mâinile și eu pe lângă el când a fost lansată provocarea „cine vrea să fie vindecat?” am ridicat și eu ca să îl vadă. Mi-am încurajat prietenul să spună public când a fost întrebat despre boala sa și a făcut-o. Spre finalul discursului său ardeam ambii de nerăbdare să primi leacul așa că la încheiere eram primii lângă acel doctor sperând să ne dea leacul. El, politicos ne-a zis că trebuie să discut cu cei de acolo, că e mai bine pentru supravegherea mea ulterioară.

La final am fost invitați într-un cabinet al unui doctor de acolo. Era grav la înfățișare și ne-a întrebat despre boală, despre cum se manifestă, ni s-a explicat cât de complicată și urâtă și scârboasă e acea boală și ni s-a spus că ei ne pot primi în spital cu condiția să scăpăm mai întâi de boală?

Mi-a picat fața. Dar pentru asta am venit, să fie vindecat! Dacă puteam singuri, o rezolvam fără să venim. Ni s-a explicat cât de nesăbuit a fost prietenul meu și că trebuia să aibă grijă și foarte clar ni s-a declarat că nu mai avem voie să intrăm cu o așa boală în acel spital și să îi expunem pe ceilalți la afecțiuni din astea.

Eram bulversat, amețit de-a dreptul. Ce fel de boli se vindecă totuși aici? Am aflat că de toate, dar spitalul a decis să nu primească pe cei cu răni pline de puroi, care miros pentru a nu crea disconfort personalului și celorlalți pacienți.

  • Dar bine, nici izolare nu aveți ca să fie o vreme pus acolo până tratamentul își face efectul?
  • Boala e prea scârboasă rana e prea urât mirositoare și infecția e prea contagioasă ca să se ocupe cineva de ea. Va trebui să te vindeci, să stai o vreme vindecat, apoi să vii și să stai la izolare timp în care să ne convingem că ești vindecat după care vom decide ce e de făcut.

Am plecat cu ochii în lacrimi. Tocmai aflasem de un leac pentru prietenul meu, îl convinsesem cu greu să meargă cu mine și de fapt l-am făcut de râs inutil. A suportat doar umilință pentru nimic. Am plecat cu fața arzând și cu obrajii scăldați în lacrimi. Mi se părea nedrept ca acei oameni să nu dea din leacul acela pe care îl primiseră gratuit, unui om aflat în pragul morții. Să deții după cum declari în cantități nelimitate leacul și să nu ajungă la cei ce au nevoie mi se pare condamnabil. Să îl deții și să nu îl dai nici celor ce vin al tine și îl cer, mi se pare incalificabil.

Ce să fac acum cu prietenul meu? Îl cunosc din copilărie, are și el copii și familie care au nevoie de el cum au și ai mei nevoie de mine. Ce mă sfătuiți să fac?

Foto: liveind.com   Continuare aici

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply