Robiile eliberaților – Haine și mâncare

De cele mai multe ori, mentalitatea de rob dispare greu. Mulți oameni care au beneficiat de eliberare la abolirea sclaviei au ales să rămână sclavi, deși erau liberi. De fapt vedem asta și în Biblie specificat când se descriu procedurile cu privire la eliberarea robilor, unii alegeau să rămână robi în continuare. Cam așa se întâmplă cu noi când nu înțelegem ce e aceea libertate pentru că nu am fost vreodată slobozi. Primim libertate, dar ne căznim să ne supunem robiei chiar dacă suntem liberi.

Domeniul vestimentației e unul din cele mai înrobitoare din acest punct de vedere. Deja vă sunt foarte cunoscute bătăliile pe purtarea sau nu a cravatei, închei sau nu toți nasturii de la cămașă, cămașa cu mâneca scurtă, lungimea bărbii, lungimea părului, lungimea fustei, baticul sau eșarfa sau unele mai vechi cum ar fi satanismul hainelor de fâș. Am enumerat câteva, dar cu siguranță fiecare din voi poate completa lista. Toate acestea vorbesc despre robii ale eliberaților, dovedesc încercarea noastră de a ne supune unor legi sau tradiții neimpuse Scriptural ci impuse de cult, religie sau grup.

În consiliere des amintim cursanților să nu devină cârja clienților. Adică să îi învețe să se descurce singuri astfel încât să nu aibă nevoie în permanență de consilier. Unii oameni așa tare s-au obișnuit cu tradițiile și legile că se dezechilibrează fără ele. Pentru a se descurca fără ele e nevoie de antrenament spiritual serios. Am citit acum un an mărturia unui om care a purtat cârje toată viața din cauza unei probleme a piciorului. La patruzeci de ani a fost operat și problema sa s-a rezolvat așa că nu mai avea nevoie de cârje. Totuși, pentru că patruzeci de ani le-a purtat se dezechilibra fără ele și a continuat să meargă cu ajutorul lor încă nouă ani.

Ca să nu mai vorbim de cealaltă variantă în care liderii religioși înlănțuiesc oamenii liberi în reguli și tradiții cu greutate mai mare decât a Scripturii. Oameni care pretind că au autoritatea lui Dumnezeu dar care pun poveri inutile pe cei pe care ar trebui să îi învețe libertatea lui Hristos. Vor avea parte de o judecată aspră. Principiul în vestimentație trebuie să fie simplu: dacă e modestă și ți-o poți permite atunci e potrivită o haină. (în una din cărțile lui Tozer am găsit principiul)

Cealaltă robie, tot la fel de greu de purtat este robie mâncării. Ce am voie și ce nu am voie să mănânc. Aici deja se fac teologii întregi ignorând complet ceea ce Mântuitorul a rostit „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” Acestea sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu pe care foarte mulți oameni le ignoră și construiesc chiar religii. Apostolul Pavel afirmă ceva care deranjează tare 1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri; pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

Robia mâncării permise sau nepermise nu doar că a făcut și face viața grea multor credincioși dar și dezbină oameni care ar putea face lucrări mari în unitate. Dragilor, nu există o mâncare mai religioasă decât alta, nu există o mâncare mai sfântă decât alta. Totul este să nu mâncăm în exces (să pună stăpânire pe noi) și să ne permitem acea hrană. „Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu perdem nimic dacă nu mâncăm.” Spunea Pavel corintenilor accentuând că problema mare trebuie mei degrabă să fie în a nu afecta pe cel de lângă noi prin asta.

Din cauza mâncării sfinte sau nesfinte oamenii au motive de ură, prejudecată, condamnare și de multe ori oamenii sunt puși sub disciplină. Mai mult, lanțurile acestei robii sunt foarte grele și provoacă răni adânci făcând nefericiți pe cei ce ar trebui să fie fericiți.

Dragii mei, să rămânem la învățătura Scripturii și în ambele domenii să ne preocupe mai întâi să nu rănim pe cel de lângă noi. Cumpătarea e cea mai bună unitate de măsură și pentru vestimentație sau aspect exterior și pentru mâncare. Dacă Duhul Sfânt ne locuiește ne va învăța să trăim cumpătați în libertate totală față de robiile trecutului. Trebuie să dăm crezare Scripturii mai mult decât tradițiilor iar dacă ne pasă de tradiții, trebuie să le validăm neapărat cu Scriptura pentru a ne asigura că sunt legitime.

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

3 Comments

  1. ardeleanlogos 26/07/2016
  2. Phlorinel 12/10/2016
    • Teofil Gavril 15/10/2016

Leave a Reply