Lenea spirituală

Multă vreme am crezut că lenea spirituală e acea lene care te apucă fix înainte de a merge la biserică atunci când este program sau acea plictiseală care te apucă când vreun predicator bate câmpii și nu găsește nicicum finalul predicii. La fel puneam în cârca lenii spirituale lipsa Bibliei sau a cărții de cântări.

Cu timpul am fost nevoit să accept că trebuie să redefinesc lenea spirituală și la fel să accept că de fapt mersul la biserică poate fi un simptom al lenii spirituale. Lenea spirituală de fapt este acea stare de a nu te deranja deloc în privința spiritualității. A lua doar de-a gata fără să cercetezi, a beneficia de efortul altora fără să te pui pe cercetat, a crede teoriile părinților spirituali fără să le verifici, a alege voit să mergi pe un drum pe care te duc alții dar despre care nu știi personal de unde vine și unde duce.

De fapt, un credincios este harnic spiritual atunci când își asumă formarea sa spirituală și caută  în permanență să depindă de legătura cu Dumnezeu. E harnic spiritual acel om care știe că omul spiritual poate și trebuie să muncească lăsându-se călăuzit și folosit de Dumnezeu care devine stăpânul său efectiv nu doar teoretic.

E hărnicie spirituală acea stare de căutare a supunerii față de Dumnezeu, supunere care este parte integrantă a renunțării la voia și la putința proprie în favoarea celui care devine Stăpânul să Călăuzitorul vieții. Mai exact e harnic spiritual nu activistul religios, ci omul care face „toate lucrurile bune care ne-au fost rânduite” fără să considere asta o realizare a sa proprie, ci o lucrare a Duhului de viață care motorizează ființa sa.

De fapt, Duhul de Viață din noi care ar trebui să rodească este acel motor al vieții spirituale despre care scrie Petru „Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” Roada Duhului nu trebuie să fie una a sforțării noastre ci una a acțiunii Duhului în ființa noastră, care nu ne va lăsa să lenevim.

Lenea spirituală se poate identifica prin prezența următorilor parametri:

Lipsa dorinței de a cerceta. Dacă ne e mai comod să luăm de-a gata fără să cercetăm Scripturile, fără să verificăm dacă ce ni se spune sau ni se transmite e real, atunci cel mai probabil ne caracterizează lenea spirituală. A se acorda atenție faptului că lenea spirituală are haine foarte evlavioase cum ar fi ascunderea după „stâlpii credinței”, respectul față de „slujitorii Domnului” sau respectarea credinței înaintașilor noștri. Oricând va fi mai comod să credem ce declară alții decât să studiem noi.

Idealizarea învățătorilor. Uneori apare chiar idolatrizare. Asta înseamnă că unii oameni, care își pun inima să cerceteze și care predică bine sau „le zic bine” devin foarte apreciați și idealizați. Ei fac o treabă bună dar cei ce îi idealizează o fac din lene. Preferă să acorde credit unei „voci importante” și să nu cerceteze lucrurile. Așa au apărut multe erezii, datorită creditului dat unor oameni. Indiferent de cine e predicatorul afirmațiile sale trebuie cercetate.

Văicăreala. E muuult mai comod să te plângi cât de nemernic, căzut și neputincios ești decât să îți pui „mușchii spirituali” la muncă în încercarea de a depista logica lucrurilor și de a rezolva problemele. Apariția afirmațiilor „așa sunt eu” sau uneori „asta e crucea mea” pot semnala lenea spirituală și pot arăta lipsa chefului de a acționa în vederea identificării și rezolvării problemei prin Duhul Sfânt.

Cererea de mega-puteri. Deși multora dintre noi ne-ar place să deținem puteri spirituale impresionante ele vin pe măsură ce lucrăm nu pe măsură ce le cerem. Dacă avem nevoie de astfel de puteri în lucrările în care suntem angrenați Dumnezeu nu ne va lipsi de ele. Dacă le vrem doar așa, să fie acolo în caz de nevoie atunci e clar vorba de lene spirituală. Nu-i așa că ar fi mai ușor să poruncești și să se facă decât să faci tu? Dar puterea vine pe măsura golirii de noi și a umplerii de El, pe măsura lucrului în ogorul Său.

Minciuna. Din păcate de multe, de prea multe ori am confruntat oameni cu propriile minciuni privitor la viața spirituală. Au venit adesea la consiliere oameni care pretindeau a fi harnici dar care își asumau fapte ale altora sau unele închipuite din dorința de a impresiona, de a nu rămâne de râs în fața confraților. Am întâlnit oameni care pretindeau a avea „umplere”, „botez”, „vorbire” și alte simptome dar care erau nesiguri, dezorientați și ale căror fapte nu corespundeau aproape deloc cu cele ala Duhului. Dragii mai, nu vă mai preocupați de ce cred alții ci de voi și de relația voastră cu Dumnezeu. Abia atunci Dumnezeu va avea control și putere de decizie în voi.

Sunt doar câteva simptome ale lenei spirituale. Să ne cercetăm dar fiecare în sinceritate și să devenim harnici în a împlini lucrările încredințate nouă.

Foto: forward.com

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply