Ai angajații pe care îi meriți

Tu când vorbești despre angajații tăi cam ce spui? Ai cuvinte de apreciere, de mulțumire, îți produc bucurie când te gândești la ei, îi simți ca pe o echipă? Dacă e așa, felicitări. Ești un șef grozav, cu angajați grozavi. Îmi e teamă însă că nu e tocmai așa. Marea majoritatea a „șefilor” români, inclusiv a „şefilor” creștini, pocăiți mai exact, nu sunt mulțumiți de angajații lor, nu investesc în relația cu aceștia, nici în formarea lor ca oameni și ca profesioniști. Tu în ce categorie te afli?

Citește te rog rândurile următoare. Nu le scriu ușor pentru că am fost și eu angajat și s-ar putea crede că scriu din cauza unor resentimente. Nu e așa. Am depăşit orice astfel de fază și voi refuza să fac pe alții, fie ei și șefi, responsabili pentru situația mea sau pentru eșecurile mele. Scriu aceste rânduri pentru că văd și știu cât de mult poate fi îmbunătățită relația patron-angajat. Vreau, îmi doresc mult ca patronii credincioși să se diferențieze net față de cei necredincioși și în aceeași măsură îmi doresc, angajați credincioși care să se diferențieze clar de cei necredincioși.

Am discutat de ceva vreme cu un angajator dintr-o biserică, care se plângea de angajații săi și l-am întrebat ce anume face pentru angajați, ca să înțeleg dacă el are dreptate. Răspunsul a fost clasic: Le ofer șansa unui loc de muncă. Ce salariu și beneficii au? Păi puțin mai mult de minimul pe economie! Cu cât peste? Cu 50 – 60 de lei, dar să știi că cei mai mulți nici atât nu pun peste. Și pentru asta te aștepți să rupă plugul? Crezi că e totul să ai un loc de muncă? Crezi că nu se poate face nimic mai mult? Crezi că banii sunt totul și tu vrei pentru 50 – 60 de lei să ți se ofere dedicare totală? Nu mă înțelegeți greșit, nu am ceva cu patronii, citiți articolele anterioare că mai întâi am scris despre angajați și când am scris acele meditări, nu o aveam în gând pe aceasta.

Hai să îți ofer câteva idei de meditare. Dacă ești patron citește-le și ia ce crezi că trebuie luat. Ce ai făcut ignoră sau bifează ca îndeplinite, ce nu ai făcut analizează dacă nu se poate face.

Angajații nu sunt proprietatea ta. Da, chiar dacă le dai bani, nu sunt ai tăi, nu sunt slugile tale ei sunt parteneri cu tine. De ei depinde creșterea afacerii tale. Dacă îi consideri proști, leneși, incapabili atunci îți vor defini afacerea. Nu cred că îți convine, așa că trebuie să îți schimbi optica. Ei nu sunt proprietatea ta și dacă îi vei trata ca pe niște parteneri, vei găsi în ei adevărate „motoare” pentru afacere.

Ai angajații pe care îi meriți. Acum nu sări nervos de pe scaun, nu te mint, chiar ai angajații pe care îi meriți. Un exemplu: un șef disperat de greșelile echipei sale într-una din lucrări, le reproșează acestora: Bă, voi așa sunteți de proști? Chiar nu știți să faceți asta? La care oamenii aceia, simpli de altfel, oferă un răspuns tot așa de simplu, dar fenomenal după părerea mea: Șefu, dacă eram în stare de mai mult, crezi că mai lucram la tine acum?

Banii nu sunt totul. Da, poate crezi că banii fac totul. Poate crezi că un salar mai mare va produce mulțumire, vreau să spun că nu. Și cei care au 5000 de lei salar pot fi nemulțumiți. Nu, nu banii sunt singurul criteriu. Degeaba îi dai salariu frumos dacă tragi de el și peste program și peste capacități. Mai mult, degeaba îi dai bani mulți dacă prin asta crezi că îi faci un favor. Dacă ai bani să oferi un salariu cuiva, nu înseamnă că acel om trebuie să îți facă plecăciuni. Contează mult mediul de lucru, relația cu angajatul, investirea în angajat și altele. Recitește punctul unu.

Investește în formarea angajatului. Poate vei spune că astea sunt „americanisme”. Poate, dar sunt bune. De ce te aștepți ca afacerea să crească, fără să investești în oameni? E ilogic. Oamenii angajaţi îți pot ridica sau coborî afacerea. Dacă ai oameni slab pregătiți, vei avea afacere slabă. Dacă ai oameni neinteresați de evoluția lor, te vei plafona. Cât pot angajații, atât poate firma. Înțelegi? Dacă vrei să mergi mai sus trebuie să investești în formarea  lor.

Investește în consolidarea echipei. Ai habar cât de compatibili îți sunt angajații unul cu altul? Știi că degeaba oferi salariu de 2000 de lei dacă acolo sunt probleme de compatibilitate? Știi că se duce cheful de muncă și eficiența dacă ai un coleg agasant? Ai evaluat vreodată echipa de oameni, să îți spună un specialist ce se poate îmbunătăți? Poate nu ai bani de specialist dar tu, ai stat vreodată să îi observi, analizezi și să găsești cea mai bună schemă de organizare? Sau angajații sunt un fel de roboței care ar trebui să fie recunoscători pentru „șansa” ce le-ai dat-o? Dacă echipa se leagă bine, eficiența este mai mare. Nu ignora asta.

Oamenii buni de toate. Tot de la ideea că angajatul plătit devine proprietate, se naște și gândul că angajatul în programul de lucru poate fi pus să facă orice. Aici se fac abuzuri grosolane uneori. Dacă patronul are chef te trimite și acasă să îi mături curtea. Nu e așa. Ai angajați pe un anumit post și ei aceea s-au angajat să facă. Dacă îți permiți să îi folosești unde ai nevoie, atunci se vor simți devalorizați. Investește în organizarea procesului muncii, să folosești acel om eficient, nu să îi folosești la de toate, cât de deşteaptă ți se pare folosirea unui angajat de 5000 de lei pe lună la măturarea curții? Nu ne place și nu va plăcea niciodată să facem munci la care nu ne-am angajat. Nu e moft, m-am format o viață ca să fac ceva anume, pentru că aia îmi place. Dacă am fost păcălit că voi lucra un anumit lucru, dar ulterior sunt folosit la altele, voi pleca fără drept de apel.

Da, literele curg, timpul zboară și mai sunt multe de scris. Continuăm mâine. Până una alta, nu te supăra, de fapt… nu te pot împiedica să nu te superi. Supără-te dacă vrei neapărat, sunt convins însă, că aceste gânduri vor avea totuși un minim impact pe viitor. Nu uita că Dumnezeu nu cere respect și dedicare doar slugilor ci și stăpânilor, cu cât mai mult va cere angajatorilor?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.