Lucrezi în cea mai bună firmă

Stai, nu da încă. Vreau să reformulez. Știai că tu la momentul acesta lucrezi în cea mai bună și potrivită firmă pentru tine? Pur și simplu ți se potrivește ca o mănușă, e făcută parcă pentru tine și nu spun  lucrul acesta cu sarcasm sau răutate. Oricât de nemulțumit ai fi de acea firmă, trebuie să realizezi că ești acolo, întrucât e cel mai bun loc de muncă la ora actuală pentru tine.

Poate zici, stai, tu știi cât trag eu, tu știi ce salar mic primesc, tu știi cum se poartă șeful? Nu știu, dar tot cred că e cel mai bun loc de muncă pentru tine. Dacă nu era așa, erai deja în altă firmă. Faptul că ești acolo încă, e o dovadă că ți se potrivește. Nu critica acea firmă, pe șefii tăi, colegii sau patronii. Critica nu îți aduce nimic bun nici ție, nici lor, nici firmei. Dacă critici, doar te umpli de venin și acreală, ți se duce și ficatul și stomacul și poate și capul. Te vei duce la scârbici, nu la servici și asta te va distruge.

Noi oamenii, căutăm mereu ceea ce ne reprezintă și ne avantajează. De-a lungul vremii, îmi place să cred că evoluăm și la capitolul experiență și la maturizare și la capitolul spiritualitate. Pur și simplu, la un moment dat, nu ni se mai potrivește un anumit loc de muncă și trebuie să plecăm. Atunci când simțim asta, trebuie să facem un plan prin care să ne schimbăm locul de muncă în cele mai bune condiții. Să rămâi într-o firmă în care ești nemulțumit mereu e crimă curată. Si pentru tine și pentru colegi și pentru șefi. Nu e recomandat deloc. Nu cred în variante alarmiste, că stai acolo că nu te mai ia nimeni. Dacă ăla ți-e nivelul, atunci zi mulțumesc și „ciocu mic” stai acolo dacă nu ești în stare de mai mult.

Trebuie să ne învățăm să nu mai fim răutăcioși și invidioși. Trăim într-o lume în care totuși suntem liberi să alegem. Avem posibilitatea oricând, dacă suntem în stare, să ne ducem la un alt loc de muncă, care „să ne merite”. Din păcate, ne-am învățat să rămânem plafonați, să nu evoluăm profesional și să devenim dependenți de alții în loc să ne asumăm riscuri. Asta ne ține robi nu doar la locul de muncă, ci în multe alte faze ale vieții.

Doar două variante ai cu privire la actualul tău loc de muncă. Ambele cu suport Biblic.

Varianta rămânerii. Aceasta se aplică pentru cei care din diferite motive nu pot mai mult, nu vor mai mult, nu au nevoie de mai mult. Există oameni care atât vor și nu e deloc rău lucrul acesta, atâta vreme cât reușesc să fie mulțumiți cu ce au. Rămânerea în nemulțumire nu e o opțiune. Avem datoria să slujim acolo unde suntem angajați cu toată inima „ca pentru Domnul”. Dacă tot stai, aportul tău trebuie să fie cu dedicare. „Nu freca menta” și nici „nu tăia frunze la câini” pe principiul „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Dacă tu la momentul actual ești angajat într-o firmă, oricare ar fi ea, trebuie să fii corect față de acea societate și să faci ceea ce ți s-a încredințat să faci, altfel intri în conflict cu Dumnezeu.

Varianta plecării. Asta nu este deloc sfârșitul lumii. Dacă nu ai curaj să pleci, înseamnă că ești obligat să rămâi în prima variantă. Nu ai dreptul să rămâi și să te bălăcești mereu în piscina nemulțumirii, apa de acolo e acidă rău de tot. Vestea bună e că ai dreptul să pleci spre ceva ce te reprezintă cu adevărat, spre ceva ce e mai bun pentru tine. Dacă găsești scuze să treci prin etapa asta, înseamnă că totuși, acel loc de muncă e cel mai bun pentru tine și trebuie să îți revizuiești atitudinea față de el, analizând ce se poate îmbunătăți acolo.

A pleca este normal la un moment dat, dar contează foarte mult care e motivația plecării și care sunt condițiile plecării. Nu pleca nicidecum cu război și tărăboi. Ești dator să arăți respect pentru șansa oferită de a lucra acolo o vreme. Chiar dacă s-a greșit față de tine, tot nu ai dreptul să produci ravagii la plecarea ta. Trebuie să pleci în cele mai bune condiții de care ești în stare.

lucrezi la cea mai buna firmaMă axez pe provocarea la meditare. Nu are rost să stai într-un mediu toxic. Dacă acel loc de muncă nu e pentru tine, pleacă în condiții bune de acolo. Dacă nu ești în stare de mai mult rămâi în condiții bune. Nu există alte variante, cel puțin nu există alte variante nedistructive. Nu mai gândi mereu că șefii sunt de vină, colegii sunt de vină, statul e de vină. Nu e așa. Tu ești de vină. Nimeni nu te priponește acolo. Nici scuzele cu vârsta nu stau în picioare. Dacă ești bun, vei găsi de muncă. Dacă nu ești competitiv trebuie să stai acolo și să îmbunătățești tot ce se poate. Înaintea lui Dumnezeu avem această responsabilitate. Înțelegi tu oare că ai cel mai bun loc de muncă pentru tine în acest moment? Dacă nu e așa, îl vei avea în curând.

Oameni buni, hai să ne ușurăm viața de balastul nemulțumirii. Hai să ne asumăm realitatea și să ne asumăm responsabilități. Să dăm vina e sport vechi, dar nu a avut eficiență niciodată. Avem datoria să evoluăm, să devenim mai buni, mai competitivi. Dacă nu mai putem face asta, avem datoria să ne mulțumim și să facem zile bune celor cu care sau pentru care lucrăm. Dacă tot lucrăm acolo, măcar să ne țină minte lumea pentru bunătate, blândețe, mulțumire, voioșie și dedicare.

Hai să ne îmbunătățim viața. Pe a noastră și pe a celor din jurul nostru, schimbându-ne mentalitatea. Voi scrie și mâine pe tema asta dacă ajută Dumnezeu.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply