La modul cel mai sincer, cred că a scoate draci, e o treabă extrem de grea și nu poate fi făcută de oricine. Necesită o putere care vine din Dumnezeu, pentru că o împărăție nu poate fi dezbinată împotriva ei. Puțini oameni cunosc dispuși și în stare să ajute semenii în viața cărora sunt prezente duhuri necurate. Există însă și mulți oameni care pretind a avea aceste abilități, dar nu acționează în nici un fel.
Una din „piesele de rezistență” ale unor evanghelizări moderne, este tocmai manifestarea de putere spirituală, prin efectuarea sau mărturisirea de vindecări, eliberări și proorocii. Evanghelizările devin un fel de concurs de arătat mușchii spirituali, pentru a momi pe oamenii slabi la a fi puternici. Când vorbim de „skandembergul” dintre neoprotestanți, iar vom vedea strălucind aceste manifestări de putere, prin exemple sau mărturii. Sunt oameni în stare să facă astfel de lucrări mari. Sunt oameni care pot alunga demoni, sunt oameni care pot face minuni și care proorocesc adevărul și totuși este posibil ca aceste „lucrări” să fie zadarnice.
Scriu aceste rânduri pentru că sunt întrebat adesea ce cred despre anumiți predicatori care fac mega-vindecări, care joacă ping pong cu dracii și care predică extraordinar de eficient și convingător. Tot mai mulți oameni sunt ispitiți de „luciul mușchilor spirituali” ai acestor personaje și cum noi oamenii credem mai cu seamă ce vedem, dovezile lor ni se par irezistibile. Nu mai avem puterea și mecanismele să îi contrazicem, când afirmă că sunt oamenii lui Dumnezeu. Totuși, nu toți cei ce fac minuni sunt ai Domnului, nu toți cei ce scot draci sunt ai Lui și nici toți care proorocesc nu vor fi acceptați în veșnicie.
Chiar Domnul Isus spune asta și e surprinsă bine de Matei vorbirea Sa: Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Acest text îmi arată, că există și oameni care lucrează cu puterea lui Dumnezeu și în Numele Lui și care totuși nu sunt ai Lui. Dacă greșesc vă aștept comentariile la finalul scrierii.
De multe ori privirea le este „luată” de puterile evidente ale oamenilor. De exemplu, există un om în România, care a fost acuzat în repetate rânduri și a făcut și închisoare, dar are multe fapte „bune”, a ajutat pe mulți, a construit case și a dat „în Numele Domnului” altora. Pentru că are aceste fapte, cei mai mulți oameni vor închide ochii la nelegiuirile sale, vor trece cu vederea că acei bani oferiți altora sunt din buzunarul lor. Luciul faptelor bune e orbitor și noi oamenii nu mai vrem să vedem după el. Totuși, Dumnezeu nu este om și afirmă în Scriptură asta. El vede orice cotlon al ființei noastre. Pe oameni îi putem duce, pe Dumnezeu nu.
Unii oameni se amăgesc că, dacă fac lucrări mărețe cu puterea lui Dumnezeu, acesta nu va avea în vedere alte chestii neconvenabile din viața lor, că doar sunt mai mult buni decât răi nu? Credem greșit că, Dumnezeu se va uita la faptele noastre, la împlinirea legii și va spune: „Bine, ai trecut de 50% bun, intră deci!” Credem că faptele sunt pașaportul nostru de acces în veșnicie alături de Dumnezeu dar Scriptura ne spune că nu e așa.
Mai este o categorie de oameni care se confruntă cu faptele lor înaintea lui Dumnezeu la evaluare. Spune Scriptura că, sunt unii oameni, care nici nu au știut că au fapte bune. Unii vor spune: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”
Totuși, de ce la unii faptele contează și la ceilalți faptele nu contează? De ce unora faptele le sunt recunoscute și luate în considerare și altora nu?
Despre Avraam scrie Pavel celor din Roma: „Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.” Dacă mergem pe logica asta, înaintea lui Dumnezeu, nu putem să venim cu vrednicia noastră să pretindem ceva. Cine se va prezenta la evaluare cu „Doamne, noi” va fi descalificat, nu va putea intra. De ce? Pentru că faptele noastre bune pot fi doar o haină mânjită. Intrarea noastră în veșnicie e strict prin Isus Hristos, prin sângele Său. Oricine va veni pe baza faptelor sale va fi descalificat indiferent de cât de mari sunt.
Mai mult, concluzionez acum că, faptele mici, nevizibile, nestrălucitoare, devin imens mai importante în evaluarea finală. Acele fapte de care nici nu îți mai amintești și pe care nu le-ai considerat fapte, ci mod de viață. Să ajungi să te întrebi „Când Doamne? Când am făcut eu asta?” Și să nu fie o falsă modestie, ci chiar să nu îți amintești. Dacă faptele bune deja sunt pregătite să umblăm în ele, ce vrednicie mai putem avea? Ne mai putem lăuda cu ele? Nu.
Dragii mei, nu vă lăsați orbiți de ce se vede. Noi nu trăim prin vedere ci prin credință. Nu vă lăsați surprinşi de minuni ca să închideţi ochii la nedreptate, ilegalitate, imoralitate și slăbiciune mascată. Nu râvniți după mega-puteri. Avem deja puterile necesare de a umbla în fapte bune. Le avem pregătite pe traseu. Nu vă uitați la ce izbește ochiul ci la lucrurile nădăjduite la cele ce nu se văd dar ne sunt promise. Doamne ajută-ne!
… hmmm oare ce se va întâmpla cu cei care au scos draci și vor avea parte de compania lor? Mă cutremur, sincer!
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Ioi! Au început baptiştii să scrie despre scoaterea dracilor! Ce se întâmplă cu teologia noastră?!
Care e ăla?
Păi tu eşti baptist şi ai scris pe tema asta. Nu prea am văzut-o abordată de baptiştii din ţară. Sau ţi-ai dat demisia din cult?
Din textul citat (Matei 7:21-23) nu reiese ca acei oameni fac minuni cu puterea lui Dumnezeu, ci ei isi aroga „dreptul” de a lucra in Numele lui Dumnezeu.
Isus enunta conditia intrarii in Imparatia cerurilor: „cel care face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” Apoi enumera pe cativa care au, cred ei, suficiente motive pentru a fi aprobata intrarea lor in imparatie. Lucrari de proorocire, vindecare, minune. Cauza pentru care Isus pronunta sentinta: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine voi toti care lucrati faradelegea”, este fara echivoc. Faradelegea este opusa voii Tatalui. Isus isi cunoaste fratele, sora si mama, deoarece acestia fac voia Tatalui (Matei 15:20). De ce nu-i cunoaste pe ceilalti? S-a raspuns deja.
In vremurile din urma vor fi prooroci mincinosi, invatatori mincinosi, lucrari de amagire, insotite de vindecari miraculoase etc., etc. Toate acestea fara puterea lui Dumnezeu (2 Tes. 2:9-10; Matei 24:24).
Nu e adevărat că din text nu reiese că acei oameni fac minuni cu puterea lui Dumnezeu, fiindcă Isus nu le răspunde: „Nu e adevărat, nu aţi scos draci în Numele Meu.” El nu neagă nimic din ce spui ei. Iar dacă i-au scos în Numele Lui şi au făcut minuni în Numele Lui, înseamnă că au făcut acestea cu puterea Lui.
Şi vrăjitorii scot draci sau îi fac să stea liniştiţi până la noi ordine, dar oamenii astfel eliberaţi capătă ceva mai grav sau, dacă vor să se pocăiască, dracii îi atacă la fel ca mai înainte. Un exemplu de vindecare fizică prin puterea lui Satan este când cineva e vindecat de vrăjitor de o boală fizică, dar capătă în schimb un puternic impuls de a se sinucide. Metaforic vorbind, pe Satan nu-l deranjează să te vindece de degerături, dacă îţi dă în schimb un cancer sau dacă îţi ia sufletul.
Cred că este posibil însă ca unii din cei cărora Domnul le va spune acele cuvinte să fi fost credincioşi veritabili când au scos dracii şi au făcut minunile, iar apoi să fi alunecat de la credinţă.
Oricum, pentru oamenii din care au scos draci şi pe care i-au vindecat, dacă au făcut-o cu puterea lui Isus, este bine, chiar dacă oamenii care au făcut lucrările se duc în iad. Adică eu sunt pentru scoaterea dracilor.
Draga Victor te invit la un exercitiu de folosire a mintii. Deci, ceea ce folosesc, in continuare, ca argument, nu are rolul de atac la persoana. Sub nici o forma. Te apreciez pentru faptul ca esti o splendida faptura umana si ca-L iubesti pe Isus.
Deci, daca eu nu confirm, nu ma pronunt asupra afirmatiei cuiva despre tine ca ai fi, in realitate, un varcolac, ne-pronuntarea mea nu confirma afirmatia ca ai fi varcolac. Sa spunem/presupunem ca tu afirmi despre tine ca esti un mare guru al Ardealului sau al Munteniei. Daca eu nu spun nimic despre afirmatia ta, asta nu valideaza afirmatia ta. Dar daca spun nu te cunosc este clar ca nu te cunosc in aceasta calitate de mare guru. N-am vreo informatie, cunostinta despre tine cum ca ai fi un mare guru. Tu poti sa spui ce vrei despre tine, eu nu te cunosc.
Tu spui ca Isus nu neaga. FALS ! Isus nu se pronunta cu privire la afirmatia lor. El nici nu spune: „Asa este, ati scos draci cu puterea Mea”. Dar se pronunta cu privire la identitatea si caracterul lor si la faptul ca nu-i cunoaste.
Cand femeia bolnava s-a atins de Isus, a cunoscut imediat ca cineva s-a atins de EL. Din El s-a scurs o putere.
In argumentul de mai sus foloseam textul din Matei 12:50 (am dat referinta gresita in primul comentariu). Avem elemente comune in textele citate (deci Matei 7:21-23 si Matei 12:50): voia Tatalui si cunoasterea celor care o implinesc. Isus stie cine-i este sora, frate si mama. Dar pe ceilalti nu-i cunoaste. Toti cei care nu implinesc voia Tatalui sunt necunoscuti de Isus. Nu pot sa-I foloseasca puterea daca-I sunt necunoscuti. Isus nu-Si lasa puterea pe mana unor necunoscuti.
Dar cum poţi să spui că sunt „o splendidă făptură umană”, când nici nu mă cunoşti? Îţi spun eu sigur că sunt o făptură umană defectă rău.
Vezi tu Victor… sunt oameni care așa văd. Orice om e splendid. 🙂 E creația lui Dumnezeu, și nu spun asta superficial. Pety poate confirma.
Un pui de căprioară e splendid, un pui de focă mic şi alb e splendid, dar oamenii nu sunt splendizi din punct de vedere fizic, fiindcă au imperfecţiuni şi miros urât. Iar din punct de vedere moral şi al gândurilor care le trec prin cap, sunt nişte catastrofe.
https://www.filedinjurnal.ro/nemultumit-de-fizicul-meu/
Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!.
Este dintr-un Psalm.
Sa-ti spun de ce vad asa. Am vizionat un documentar despre anatomia si fiziologia omului. Vedeam cum explorau anatomistii nervii, fibrele musculoase, tendoanele. Am vazut plamanii, stomacul, inima, rinichii. Se minunau anatomistii cat de perfecte sunt toate. Pe mine insa m-a inforat putin. Analizele acestea erau facute pe cadavre. Dintr-o data m-a cuprins un fior si ca o iluminare am trait bucuria de a ma bucura de orice fiinta umana vie. Cunoasc oameni foarte, foarte rai, dar tot nu-mi pot opri admiratia pentru aceasta fiinta fenomenala: omul.
Mda, ce minunaţi sunt oamenii la 80 de ani, cocoşaţi, ridaţi şi plini de boli.
Victor, daca eu spun ” In numele Domnului fac cutare”, si apoi fac acel lucru, asta inseamna ca am facut cu puterea Domnului? Nu, doar m-am folosit de semnatura sa. ?
Aici era vorba de scoaterea dracilor în Numele lui Isus.
Nu consider ca teme gen exorcizarea, Duhul Sfânt sau altele asemănătoare trebuie sa fie apanajul anumitor culte. In Biblia mea sunt descrise acestea, Domnul Isus Însuși a vorbit despre aceste subiecte, nu vad de ce nu am putea aborda aceste lucruri pentru clarificarea detaliilor si nu de dragul polemicilor.
Pentru „catastrofele” astea imperfecte a murit Dumnezeu Fiul.
Asta spune totul.
Diavolul ne convinge ca omul e urat si nu se merita sa te sacrifici pentru el.
Iar daca vreun om e batran, urat si bolnav, aude mereu indemnul: „Bleastama pe Dumnezeu si mori.”
Daca insa vezi omul prin ochii lui Dumnezeu, intelegi de ce a murit Isus. Intelegi ca Isus avea o mare bucurie inainte (salvarea omului), motiv pentru care a suferit crucea si a dispretuit rusinea.
Fiecare este liber sa aleaga – pentru sine – de unde isi extrage identitatea.
Daca mi se permite, din duelul Victor – pety il declar castigator pe pety. Sustin punctul lui sau de vedere si se vede ca si Victor si-a dat seama ca a exagerat, pentru ca a ramas fara contra argument. In plus, Victor, oamenii nu sunt cocosati, ridati si plini de boli doar la 80 de ani. Unii inca din uterul mamei sunt plini de boli.
Ei, nu facem competiții. Era o discuție cât se poate de calmă, nu o bătălie.
Interesant ! Din afara se vede ca o confruntare duelista. Chiar daca am avut o polemica, fiecare dintre noi si-a prezentat argumentele. A fost o polemica foarte constructiva.