„Țâncofobia” – Frica de copii (2)

Adesea îmi este dat să văd crize de copii fără limite și adesea îmi este dat, să aud plângerile părinților, că nu știu ce să mai facă cu copiii lor. Să fii părinte azi, se pare că e mai greu decât înainte. Înainte, principala problemă, o constituia să le poți aduce de mâncare și să aibă căldură. Azi, aceste probleme sunt depășite lejer de marea majoritate, dar apar altele, pentru care forța fizică și financiară nu au rezolvare. Apar probleme de formare a caracterului. Nu că înainte nu ar fi fost astfel de probleme, dar nu cântăreau atât de mult ca azi.

Se pare că, am sărit din lac în puț. Muncim așa de mult pentru nevoile fizice, naturale, tocmai ca o fugă din condiția veche, când noi sau ai noștri nu am avut mâncare de ajuns sau condiții decente. Acum mergem în extrema în care, creăm condiții extra. Se miră „străinezii”, când aud ce case au cei ce la ei muncesc cu ziua sau când văd pozele cu micile vedete de acasă, ale muncitorilor de pe șantierele lor.

Problema e că ne muncim așa de mult să aducem acasă cea mai bună mâncare și cele mai bune condiții și cumva ne spălăm pe mâini, că am făcut tot ce am putut pentru copiii noștri. Cu toată greutatea muncii depuse de cei ce trudesc din greu, trebuie totuși să afirm că e floare la ureche, în comparație cu munca care trebuie depusă pentru formarea acelor copii în condițiile de azi. Mulți se scuză că pleacă „în afară” ca să le facă condiții la copii, dar copiii nu de astfel de condiții au nevoie, au nevoie de tata și de mama pe care să îi copieze când se formează.

Eu sunt tâmplar de meserie. Când eram elev în ultimul an, am și fost angajat. Una din fascinațiile mele din toată fabrica de mobilă era mașina recent adusă, de copiat modele. Mașinăria aia era în stare să copieze o sculptură care era așezată în ea și să o reproducă. Nu putea face altceva decât ceea ce era așezat în ea ca model. Avea un fel de cui în partea unde era modelul și în partea de lucru, exact tot atât, era o freză de mare viteză. În acest fel era ușor de copiat anumite modele și de duplicat. Dacă modelul de pe care copia era defect și produsul nou ieșea defect, dacă nu avea un model pe care să îl copieze și totuși porneai mașinăria, strica piesa pe care voiai să o realizezi.

Cam așa stă treaba și cu copiii. Mașinăria lor e mai inteligentă însă decât mașina de copiat de care spuneam. Ei, dacă nu găsesc un model în mama sau tata, copiază altceva, caută alt model. Câtă vreme merge viața, el copie ceva sau copie…. nimic. El are nevoie de model are nevoie de limite, are nevoie de forme pe care să le copieze. Pentru el, pentru copil, e o dramă să „meargă mașinăria în gol”, fără limite, fără model, va crește ca un bolovan, fără reguli, fără maniere, fără bun simţ, fără a putea fi vreodată fericit. Copiii crescuți fără modele și fără reguli, vor fi greu capabili să găsească fericirea sau o vor găsi în excese: drog, alcool, sex, tutun și alte „chestii” puternic generatoare de adrenalină.

Părinții moderni se tem să își educe copiii. Se tem să le pună limite, crezând că limitele îi privează de ceva, că le strică personalitatea, că o să îi inhibeze. În realitate, fără limite, și pământul s-ar destrăma, fără limite și familia ar dispare, fără limite corpurile noastre ar fi diforme, fără limite casele s-ar prăbuși, fără limite râurile ar inunda, munții s-ar împrăștia și viața nu ar mai exista. Ne temem de limite? Atunci niciodată nu vom putea găsi împlinirea, niciodată nu vom putea să spunem „am reușit”. Fără limite viața nu are nici o noimă și fără limite, copiii vor fi nefericiți și formați diform, handicapați.

Nu vă temeți de copii, ei ne sunt dați ca să îi iubim și formăm. Limitele și respectarea lor sunt un element indispensabil formării unor copii, fără de care, îi condamnăm la nefericire, la dezorientare, la confuzie.

Vă temeți să folosiți nuiaua? Dacă vedeți în nuia un element de tortură temeți-vă. Dar nuiaua nu e și nu trebuie să devină instrument de tortură, ci unul prin care se exprimă iubirea, grija și preocuparea pentru o viață reușită. Nuiaua nu e ceea ce ne învață parentingul modern, e doar un instrument, care folosit cu înțelepciune e doar un decor. Nuiaua din Scriptură nu reprezintă simbolul torturii, dictaturii, furiei, bătăii. Nuiaua din Scriptură reprezintă dragostea, o dragoste așa de mare pentru copiii încât îi salvează de la nefericire și iad. Nuiaua e simbolul siguranței și al încrederii că faci ce trebuie. Un copil are nevoie să fie corectat și arareori are nevoie și de nuia, nu pentru a îl desfigura, nu pentru a îl teroriza, nu pentru a îl bate, nu pentru a îl distruge, ci pentru a îl ajuta să respecte limite pe care abia mai târziu va fi în stare să le înțeleagă. Apropo, nuiaua e eficientă până la doi ani, după aceea e cam târziu pentru a fi folosită și eficiența ei scade mult, ajungând chiar o întărâtare la mânie.

Vă temeți de copii? Vă temeți să le puneți limite? Nu faceți altceva decât să îi creșteți dezorientaţi și neadaptați. Viața e plină de limitări și dacă ei vor crește fără limite niciodată nu vor fi mulțumiți de viață.

Oare vom înțelege noi că Scriptura are dreptate? Oare vom asculta noi de Cuvântul lui Dumnezeu? Oare vom alege să dăm credit mai mare Scripturii, decât metodelor moderne? Depinde de fiecare din noi. De noi depinde reușita copiilor noștri în viață și fericirea lor în mare parte.

Nu. Nu pot spune că asta garantează reușita în educarea copiilor. Nu pot afirma că 100% va da rezultate bune. Sunt oameni si oameni dar știu un lucru. Metoda Biblică e validată de mii de generaţii, pe când metodele moderne sunt aplicate de puțină vreme și rezultatele care se văd sunt dezastruoase.

Vă provoc să folosiți Scriptura ca și coloană vertebrală a formării copiilor voștri și din metodele moderne de parenting să luați ceea ce nu se contrazice Scripturii și să sperăm că vom reuși în acest demers greu, de a forma oameni. Doamne ajută!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

One Response

  1. Marton Paloși 27/08/2015

Leave a Reply