În căutarea extazului spiritual

Nu, nu scriu azi despre religii orientale sau nemaiauzite. Azi vreau să scriu, așa cum obișnuiesc, despre mine, despre tine și despre cei de lângă noi. Vreau să scriu despre oameni cunoscuți și apropiați, nu despre triburi îndepărtate, pentru că spiritualitatea este unul din aspectele noastre comune.

Ieri scriam despre o substanță minune numită SOMA și despre căutarea febrilă a omenirii a acelei substanțe. Despre acel ceva, dacă se poate o substanță, o pilulă, care să aducă fericire și bunădispoziție și să alunge orice inconvenient sau stare, opozantă fericirii momentului. Multe încercări s-au făcut și chiar azi se fac. Multe ideologii sau substanțe „înghit” oamenii, printre care și religia. Despre asta vreau să scriu azi.

Și credincioșii caută febril acea stare de bine. Caută stări extazice, caută să se simtă bine dar într-un mod în care să „împace și capra și varza”. De aceea Scriptura are dreptate când afirmă că „oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.” Pe undeva, este normal să dorim să ne simțim bine, dar dacă această dorință denaturează învățătura sănătoasă, dacă această dorință distorsionează Scriptura, atunci ea nu trebuie împlinită.

De obicei, oamenii care nu găsesc acea stare de bine, care nu experimentează plăcerea mersului la o biserică, caută alta. Dacă nu predică bine păstorul, este schimbat. Dacă nu câtă bine corul, se iau măsuri. Dacă nu e bine organizat programul, se face sfat. Totul, doar ca să placă. Se caută plăcerea chiar în biserică și pentru plăcere, dacă e nevoie, se doboară și oameni. Importantă e plăcerea de a te simți bine. De aceea se aduc mega formații de succes, de aceea se invită pastori de renume, de aceea se fac nunți demne de Hollywood, de aceea e nevoie de repetări de versuri în cântări, de bas puternic, de închis ochii. Se caută plăcerea, se caută SOMA spirituală. Se caută acel ceva care să ne îmbete spiritual, ca să uităm de necazuri și să ne simțim bine.

De câte ori nu ai pățit ca mine. Au cântat ireproșabil cei de la laudă și închinare, am trăit emoții intense datorită muzicii și „am simțit prezența Duhului” apoi la predică, parcă s-a stricat tot și am zis: „nu mai bine se găta biserica după cântare?” Cuvântul e mai tăietor decât o sabie cu două tăișuri, desparte, produce durere, disconfort și parcă predicile sunt mai scurte și lungim cântarea, acolo simțim plăcere. Vrem să ne placă. Nu mai vrem predici și dacă totuși trebuie să le ascultăm, ar trebui rostite de oameni cu carismă, oameni nostimi sau comici de-a dreptul, vrem să râdem la predică, nu să plângem. Ne place să ne distreze cel ce ne vorbește, nu să ne aducă întristare, nu vrem să ne simțim acuzați, nu vrem să ni se vorbească despre păcatul nostru. Noi căutăm plăcerea spirituală nu disconfortul.

Acesta este motivul pentru care experiențele altora ne devin ghid în viață mai degrabă decât Biblia. Dacă cineva are experiențe tari, senzaționale, dacă cineva spune cum simte el că i se zvârcolește Duhul prin burtă, îl zeificăm și căutăm neapărat acele senzații și noi, neluând în considerare că el a fost doar balonat. Vrem să simțim și noi senzații tari. Vrem acea vorbire bolborosită și neînțeleasă neapărat, pentru că cei ce vorbesc așa, se laudă să simt Duhul țopăind și zburdându-le prin vene. Vrem plăcere, vrem să experimentăm extazul. Închidem ochii și căutăm acel „g-spot” spiritual. De asta se caută lumini, scene, senzații.

extaz spiritualPlăcere. SOMA. Nu căutăm plăcerea „ca ceilalți oameni” în: sex, băutură, distracție, drog, etc. Căutăm în biserică, o căutăm în experiențe tulburătoare, dar e tot același lucru. Uitați cât de departe se duc „pe arătură” oamenii care „doar pentru viața aceasta și-au pus nădejdea în Dumnezeu” și unii chiar merg la biserică în pielea goală. Dacă pentru plăcerea de aici și acum ești credincios, atunci, nu aș vrea să fiu în pielea ta. Da, e normal să căutăm să ne simțim bine. E normal să vrem plăcere dar nu acesta este scopul vieții noastre pământești. Plăcerea noastră e cerul. Plăcerea noastră va fi deplină, incomparabilă, extraordinară, când vom fi ca El, când vom ajunge la El, când vom scăpa de păcat și durere.

Ce cauți tu la biserică? Ce cauți tu în viața spirituală? Ce ar trebui să îți ofere ea?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply