Mulțumesc

A fost o perioadă destul de lungă în care nu am mai scris pe filele din jurnal. După cum unii din voi au estimat prin mesajele care au ajuns la mine, nu a fost o perioadă tocmai bună. Nu a fost bună în sensul uzual al cuvântului, pentru că, efectele ei, sunt bune pentru mine și familia mea. A fost nevoie de o criză personală, ca să pot vedea mai clar anumite aspecte, să prețuiesc ce am și să renunț și mai mult la formalisme și șabloane care nu îmi erau de folos.

A fost o perioadă de mari frământări și de intense așteptări. Am văzut și nimicnicia mea și zădărnicia încrederii în oameni. Am văzut că am greșit mult, dar am văzut și binecuvântarea iertării lui Dumnezeu. Mi-am observat o mare parte a greșelilor din viața mea, dar am observat și un nou parcurs desenându-se pe harta vieții mele. A fost o perioadă de frustrare, generată de neputința mea de a mă rupe de tot ce înseamnă slujirea sistemelor omenești, dar și o perioadă de energizare, pentru pus în aplicare deciziile privitoare la viitor. Îmi dau seama că am greșit mult în anumite aspecte ale vieții și greșelile mele majore, au fost făcute din cauze pur personale, dar și din dorința de a nu supăra oamenii din jurul meu. Îmi dau seama că pentru lucrări omenești, am sacrificat prea mult familia și în același timp, m-am surprins slujind în situații neconforme. Am realizat clar că prima misiune duhovnicească a unui bărbat căsătorit este să placă soției (la fel e și invers), nu să facă zeci de slujiri în biserică. Cele din biserică vor fi primite doar dacă prima este realizată.

Am luat decizii privitoare la viața mea și a familiei mele în continuare, decizii care vor fi puse în aplicare în perioada următoare progresiv, întucât nu am scopul de a șoca sau a face valuri. Sper ca Dumnezeu să toarne prin Duhul Său înțelepciune suficientă, încât alții să nu aibă de suferit ”de pe urma mea”. Vreau să renunț la tot ce e bagaj inutil și de asemeni, la orice bagaj care nu este strict necesar călătoriei mele spirituale pe acest pământ. Asta desigur va atrage o anumită cantitate de dispreț, desconsiderare, critică, înstrăinare, însingurare și chiar prigoană, dar sunt gata să le plătesc, pentru că Dumnezeu mi-a vorbit și nu am cum să nu iau aminte.

Blogul acesta e unul din proiectele care va continua. Știu că este de folos multor oameni, am primit zeci de mesaje pe email și pe telefon, de la oameni pe care nu îi cunosc, oameni care mă încurajau să continui. Am văzut deci impactul și utilitatea lui, de aceea îi voi acorda timp în viitor. Le mulțumesc tuturor celor ce s-au rugat pentru mine in această perioadă, fără ca să știe de la oameni, că trec prin criză. Asta consider că e o descoperire a Duhului Sfânt. Nu am spus nimic, dar destul de mulți oameni au fost înștiințați să se roage pentru mine de Duhul Sfânt. E o dovadă încontestabilă pentru mine că există o legătură a Duhului și vă simt ca pe o familie. Mulțumesc frumos.

Nu vă cer niciunuia din cei care citiți să fiți de acord cu mine sau să mă sprijiniți. Fiecare din noi avem un anumit parcurs în viață și ne asumăm sau nu, anumite decizii. Nu putem da socoteală unii pentru alții, de aceea deciziile mele, nu vor căuta sprijin sau suport în oameni deloc. Mă voi bucura dacă voi primi mesaje de înțelegere, dar în același timp, nu voi fi afectat tare de mesajele de critică sau atac. Îmi dau seama că am de renunțat la multe aspecte nebiblice din viața mea și unele din ele sunt foarte religioase. Totuși, trebuie să mă pocăiesc și de păcatele religioase, văzute, acceptate și chiar cerute de religii. Despre unele voi scrie în perioada următoare, dar despre altele nu. Vă spuneam că scopul nu e să fac valuri ci să mă pocăiesc și mai mult.

Dumnezeu a fost tare bun cu mine. Deși am trecut prin foc, a fost cu mine. Deși am fost găsit păcătos, mi-a arătat dragoste. Deși am fost găsit neconform, mi-a arătat calea de urmat. Deși mă putea nimici în orice secundă, mi-a arătat bunătate și îndurare. Asta înseamnă milă divină. Să fii găsit ușor în cântar și totuși să ți se dea greutate prin jertfa Mântuitorului. Nu sunt vrednic, dar am avut și am parte de har.

La fel am parte de har că soția mea a fost alături de mine în această perioadă imposibilă. Nu e ușor să iubești un bărbat care și-a pierdut busola. Nu e ușor să iubești un bărbat care nu mai este în stare să acționeze și să își asume responsabilitățile. De la sărbătorile pascale eu nu am mai dormit nici o noapte mai mult de 4 ore până săptămâna aceasta. Eram turmentat și ziua și noaptea. Soția mea a suportat cu îndârjire această perioadă și mi-a fost un sprijin extraordinar. Sper doar să pot să îi arăt și eu o astfel de dragoste, dar nu îi doresc o astfel de stare ei.

În rest… Dumnezeu e măreț și în imensitatea măreției Lui, s-a aplecat spre mine și m-a încurajat, îmbărbătat și motivat. Ce har mai mare să vrei? Mie îmi e de ajuns indiferent de ce îmi vor zice oamenii din jur.

Teofil Gavril si familia

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

2 Comments

  1. luminita 06/06/2015
  2. Nelu 06/06/2015

Leave a Reply