Mă rog ca toţi să fie una

Iată una din dorințele Domnului Isus din momentele care au precedat evenimentele prinderii și uciderii Sale. Dorința Sa era ca ei, urmașii Săi, să fie una. Nu se ruga doar pentru ucenici, se ruga și pentru cei ce vor crede în evanghelia vestită de ucenici, adică și pentru noi care trăim astăzi. Asta mă face să îmi pun o întrebare dură:

Să fie asta o rugăciune pe care Dumnezeu nu a ascultat-o?

Uneori la consiliere simt o mare povară din cauza împărțirii credincioșilor în atâtea religii creștine. Am ajuns într-un timp care, numărăm mii bune de curente și religii creștine. Ne-am scindat și împărțit de nu mai știm nimic de unitate. Fiecare din noi pretindem că religia noastră e cea unită, a noastră e trupul la care face referire Scriptura. Și asta ne face să ne divizăm și să ne mărunțim în continuare. Pe fața pământului, creștinii sunt undeva la o treime din populație, dar probabil suntem cei mai împărțiți. Nu mai avem putere de evanghelizare pentru că suntem preocupaţi cu luptele între noi.

Durerea mea cea mai mare este că, divizarea nu se face pe adevărurile incontestabile ale Scripturii, ci pe detalii pe care le interpretăm diferit. Dintr-o dată, detaliile ajung mai importante decât doctrinele de bază și ne legăm de amănunte, pentru a ne face o biserică sau un cult al nostru. Asta face să mergem ușor spre erezie. Când coloana vertebrală a unei noi biserici este un detaliu și învățăturile de bază, doctrinele incontestabile devin detalii, atunci nu se prevestește nimic bun.

La nivel macro nu prea mă pronunț, sunt experți în teologie, care pot explica ce se întâmplă de 100 de ori mai bine decât mine. Nu mi-am pus în gând să caut explicații sau să studiez îndeaproape istoria religiei. Am și uitat ce am citit pentru cursuri. Doar că în momentul în care detaliile, prețuiesc mai mult decât adevărurile incontestabile ale Scripturii, oamenii care urmează acele religii cresc deformați, speriați, dezorientați, chinuiți și incapabili să se raporteze corect la Scriptură. Puține religii mai pun accent pe învățarea omului să privească și să înțeleagă Scriptura. În multe, în cele mai multe, Scriptura a pierdut din însemnătate și învățături scrise sau nescrise, tradiții, cărți, profeții contemporane și alte materiale, devin mai importante decât Biblia sau echivalează cu aceasta. Asta numesc eu dramă. Nu  multitudinea curentelor e problema ci diminuarea rolului Sfintei Scripturi.

Creștinii secolului în care trăim, nu mai știu să caute în Scriptură, să verifice învățăturile primite. Nici nu mai consideră important lucrul acesta. Ajung să creadă tot felul de baliverne, unele din ele anti scripturale complet, din cauză că așa spun diferiți oameni cărora ei le dau credit. Asta dă naștere unor probleme grave în care oamenii intră din infantilism spiritual. Cele mai multe păcate, aș îndrăzni să spun că peste 95% din ele, nu sunt păcate care țin de o înșelare bine gândită și plănuită, ci țin de infantilismul spiritual. Nici nu mai e nevoie ca cineva să conceapă un plan de înșelare a creștinilor. Unii pică în plasă la orice vorbă spusă mai evlavios.

Și totuși, să nu fi ascultat Dumnezeu rugăciunea Fiului Său dinainte de moartea Sa? De ce există atâtea religii creștine și atâtea culte și atâtea curente? Să conteze mai mult pentru noi detaliile decât adevărurile incontestabile? Să rămânem infantili spiritual pentru toată viața?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

6 Comments

  1. Victor 09/03/2015
  2. Liviu Gheorghe 10/03/2015
  3. Liviu Gheorghe 10/03/2015
    • Teofil Gavril 10/03/2015

Leave a Reply