Riscul și oportunitatea de a fi diferit

Multe fapte și atitudini negândite fac oamenii, din dorința de a nu fi considerați diferiți de ceilalți. La adolescenți și tineri, aspectul acesta le poate schimba macazul în viață. Dorința de a fi ca și ceilalți, de a nu fi etichetat cumva, îi face pe tineri să se ia după turmă. Pe ei îi supără tare o poreclă ca ”tocilarul”, ”pocăitul”, ”ochelaristul”, ”uscatul”, și altele. Aceasta e cauza pentru care tinerii intră în ”rândul celor normali” și se apucă de poante, fumat, uitat la pornografie, alcool, sex, chiulit și câte și mai câte. Se pare însă că acest ”normal” are de a face cu răul și nu cu binele.

Pentru un adolescent sau tânăr, riscul de a fi diferit e foarte mare. La vârsta când îți clădești imaginea de sine, când ai cele mai mari tulburări hormonale, când ești cel mai vulnerabil pentru că încă nu știi cine ești, o insultă sau o ironie te poate afecta foarte mult, atât de mult încât ești gata să lași învățăturile sănătoase, morale, și să faci ceva care știi sigur că e rău, doar să fii relevant, acceptat, primit, apreciat. La ei, riscul este foarte mare de aceea părinții trebuie să le fie în primul rând prieteni copiilor.

Dacă mutăm privirea pe adulți, vom constata că frământarea asta nu dispare, ci capătă alte forme și lucrul acesta nu e bun. Nu e bine nici la adolescenți și tineri, dar acolo avem scuze. Identitatea lor este în formare, nu sunt maturi ca să își asume ceea ce le place sau vor să facă. La adulți însă, nu e scuzabil să aibă comportamente adolescentine. Când eu sau tu, avem o vârstă, suntem căsătoriți, poate avem și copii, ar trebui să fim maturi, să fi trecut de perioada bătăliilor de identitate. Nu mai este permis la o anumită vârstă să acționăm ”că așa fac toți” sau că așa fac cei mai mulți. E nevoie să gândim fiecare faptă, comportament, acțiune și doar așa să trăim.

Băi Pocăitule!

Iau acest aspect practic, pe care probabil cei mai mulți l-ați trăit. Folosirea cuvântului pocăit ca o insultă la adresa ta sau a mea. Ce faci când ești ”acuzat” că ești pocăit, și odată cu asta vine completarea, pocăiţii sunt înguști, sectanți, eretici, proști și alte insulte. Oamenii spun ce vor, când vor, cui vor, dar noi ce facem? Tu și eu ce facem? De regulă, din păcate, cea mai adoptată reacție este una defensivă. Oamenii încearcă să ascundă identitatea lor, nu mai spun despre Dumnezeu, le e rușine să spună la ce biserică merg și altele. Acest comportament este unul infantil. Copilul din noi are de suferit și se ascunde. Nu mai analizez din punct de vedere spiritual, biblic, ci doar social și psihic. Omul se retrage și încearcă o bătălie cruntă între a rămâne așa cum este, adică pocăit, dar  a ascunde asta în relațiile cu alții. Și să vezi chin, zbateri, îndoieli, planuri, minciuni asta implică epuizare, oboseală, stres și în cele din urmă capitulare spre una din variante.

Varianta corectă este să ne asumăm demn deciziile, credințele, comportamentele și acțiunile. A trăi relevant pentru societatea în care viețuim, nu e cea mai bună alegere. Preponderent o caracterizează răul, imoralitatea, necinstea, corupția, păcatul, lipsa valorilor morale și altele. Azi nu mai este la modă să fii cinstit, ești considerat fraier dacă nu profiți când ai ocazia. Nu mai este la modă să fii curat sexual, se va râde de tine dacă ai 18 si încă nu ai făcut sex, dacă ești căsătorit și tu nu cunoști decât o femeie, soția ta sau un bărbat, soțul tău. Azi nu mai e normal să nu consumi alcool, ești mai cool dacă o faci. Nu mai e normal să iubești frumosul, pentru că societatea noastră apreciază ”o artă” ciudată, picturi din sânge sau spermă, imagini hidoase cu vampiri, monștri, balauri. Tot felul de ciudățenii au ajuns să fie considerate arte. Azi majoritatea oamenilor nu mai au ”moda” să creadă biblia și cei care aleg să creadă, sunt priviți în cel mai bun caz cu compasiune, dacă nu cu aroganță sau chiar ajung să fie persecutați. Dacă vrem să fim la fel cu ei vom sfârși rău.

Ne știm identitatea? Știm cine suntem? Nu mai e normal să ne purtăm ca adolescenții, trebuie să ne asumăm riscul de a fi diferiți. Omenirea în care trăim are nevoie de oameni diferiți de restul, chiar dacă nu are respect pentru ei. Trebuie să existe oameni ghidați de principiile lui Dumnezeu. Trebuie să existe oameni cu valori corecte într-o societate în care valori au devenit păcatul, curvia, minciuna, hoție, asuprirea, sexul, destrăbălarea și altele. Omenirea asta are nevoie disperată de oameni diferiți. Putem fi repere, avem ocazia asta și avem și chemarea asta. Dumnezeu a îngăduit să trăim într-o lume coruptă total de păcat, pentru a fi lumini, pentru a fi diferiți. Oare vom alege asta? Oare vom risca? Ne vom da noi după lume sau oamenii lumii vor vedea în noi o realitate și se vor trezi?

Nu uita, ești chemat să fii sare și lumină! Nu uita, poți salva oameni! Nu uita, poți aduce speranță, lumină, căldură, curăție și binecuvântare într-o lume însetată după ele dar oarbă în a le găsi. Succes!

Iată câteva idei pe această temă de anul trecut scrise pe blog:

riscul si oportunitatea de a fi diferit

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply