Iluzia că am ști de toate

Citeam în aceste zile ceva materiale despre mișcările politice mondiale și despre unele teorii conspiraționiste privitoare la mişcările politice, atentate și jocurile din spate. Oameni mari ai presei și unii oameni politici, își dădeau cu părerea, dar și mai mari specialiști erau sutele de comentatori ai articolului. Nu mi-a fost deloc greu să observ aroganța specialistului atotștiutor în acele comentarii și asta m-a pus pe gânduri.

În timpul în care trăim, societatea a ajuns la un grad mare de informare. Există resurse aproape nelimitate și unele din ele sunt ușor accesibile. Acum și bunica poate avea o tabletă lipită cu bandă pe dulapul de la bucătărie, unde să ruleze muzică populară, să dea vremea și rețete. Și copiii de 3-4 ani din păcate, butonează… baiul e că nu mai butonează, televizoare și calculatoare, puține gospodării au doar câte unul. Teoretic suntem informați și asta ni se urcă la cap ca o febră mare. Avem acces la informație, credem că știm de toate dar nu știm nimic esențial.

În istorie oamenii s-au luptat pentru accesul la informație, pentru a nu mai fi ținuți neinformați, s-au luptat ca să aibă dreptul să citească altfel decât cu plapuma în cap și lanterna aprinsă. Oamenii au dorit accesul nestingherit la informare și cu un preț destul de mare l-au obținut. Acum, o altă generație după acei oameni, cred că acest drept e normal și că nimeni nu îl poate lua, dar habar nu au că în hăul acesta aparent, în oceanul acesta de informații, nu e chiar libertate și dezordine, ci e o mare iluzie a libertății. Nu, nu sunt conspiraţionist când spun asta.

Să crezi că știi dar să nu știi. Hmmm, parcă sună cunoscut. Undeva în Scriptură ni se spune despre niște oameni: „Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. Oameni care aveau impresia că sunt în regulă, că sunt bine, că nu au nevoie de nimic altceva, în realitate erau departe de ceea ce se credeau și pretindeau a fi.

Avem impresia că știm multe dar ”știința noastră” e bazată pe tehnologie. Dacă cineva ne taie sau controlează accesul la tehnologie, știința celor mai mulți se va răci. Ni se crează o falsă siguranță că, atâta vreme cât informația există undeva, noi suntem deștepți. Ni se crează impresia că dacă știe google știm și noi. Dar realitatea este alta. Realitatea este că devenim dependenți și controlabili.

În fond… ce știm noi? Ce este important să știm? Ne bucurăm că știm despre rachete și spațiu dar nu ne știm trăi viața echilibrat. Credem că avem libertate să accesăm orice informație, dar aceasta nu ne îmbunătățește viața cu nimic, doar ne hrănește orgoliul. Credem că informația ne face invincibili, dar ne încărcăm cu balast și ne mişcăm greu în propria viață. Devenim tot mai deștepți dar tot mai puțin înțelepți. Avem cunoștințe multe la dispoziție, dar nu le putem procesa și utiliza. Ne înecăm în multitudinea de informații și nu avem capacitatea de a decide. Ne simțim sufocați de miile de variante, pentru că nu avem antrenamentul și principiile necesare pentru a lua deciziile cele mai bune.

Ce știm noi și la ce ne ajută ce știm? La ce ne ajută că știm scenariile la mii de filme? La ce ne ajută că avem acces la milioane sau miliarde de rețete? La ce ne ajută dacă știm cu ce fel de hârtie își sterg fundul vedetele? La ce ne ajută că știm secrete din viața altora? La ce ne ajută sute de canale de televiziune? Nu cred că ne ajută, dacă nu avem înțelepciunea să decidem ce este bun și ce este rău, ce e util și ce e periculos, ce e de luat și ce nu.

Paradoxul e că oamenii sunt tot mai nefericiți pe măsură ce au mai multă informație. Caută în informație un dram de fericire, dar ea nu este acolo, sau… poate o fi, dar ce e o picătură de fericire în oceanul de informaţie.

Da, informaţia este bună, dar nu oricum, oricât și în orice condiții. Să nu ne facem iluzii că știm de toate, când de fapt nu știm nimic. Este imens mai mare câștigul dacă știm să procesăm informația, decât dacă avem trei camioane de informație, dar care stau să se împută, pentru că nu știm la ce ar folosi. Avem nevoie de înțelepciune, avem nevoie să știm doar esențialul sau în primul rând esențialul. Avem nevoie de capacitatea de a decide, nu de cantitate uriașă de informații. Fără înțelepciune deșteptăciunea oamenilor ajunge nebunie. Ferește-ne Doamne!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply