Frica de oameni

Una din fricile care dau mari „bătăi de cap” oamenilor şi care îi duce în extreme periculoase, este frica de alţi oameni. Din cauza acestei frici, mulţi oameni ajung să se lase manipulaţi, să fie sclavi, robi, să nu-şi mai trăiască viaţa lor, ci pe a altor oameni. Din cauza fricii de oameni ajungem nefericiţi şi uneori trăim degeaba. Cele mai multe abuzuri, s-au întâmplat ca să impună unii oameni, frica altor oameni, mă refer aici la perioade de sclavagism. Prin impunerea fricii, oamenii au subjugat alţi oameni şi această formă de sclavie, perfectată, există şi astăzi şi e foarte răspândită. Astăzi există mai mulţi sclavi decât înainte în istorie.

Frica de oameni poate avea multe forme. Înainte avea o formă brutală, recunoscută prin prezenţa violenţei fizice şi verbale, acum e ambalată mai frumos şi e recunoscută prin compararea cu alţii. Înainte frica de oameni era un factor extern, era o forţare din exterior. Astăzi frica de oameni a fost mutată în interiorul nostru aproape în totalitate şi e doar alimentată cu ce trebuie, periodic.

Scriptura ne spune că:  „Frica de oameni este o cursă” şi este multă realitate în această afirmaţie, pentru că frica de oameni ajunge să ne controleze viaţa foarte repede. De fapt, toată istoria omenirii a fost influenţată de această frică a oamenilor de oameni. Cursa, este că din frică de oameni, putem rata viaţa actuală pe pământ dar şi viaţa veşnică.

În contextul acestor meditări, vreau să fac diferenţa că, frica de oameni era mai prezentă în trecut şi este prezentă şi azi, dar în cazuri izolate sau în anumite zone ale pământului. În „lumea civilizată”, frica de oameni e mai degrabă anxietate, teama anticipată cu privire la ce s-ar putea întâmpla. Frica de oameni poate fi experimentată de exemplu de creştinii persecutaţi prin Coreea, Iran şi alte zone pline de persecuţie. În România, ca şi în alte ţări „civilizate” experimentăm anxietate de oameni şi de relaţiile interumane.

Frica modernă este recunoscută prin expresii ca: „Ce o să zică despre mine?” „Ce gândeşte oare despre mine?” „Dacă or să râdă de mine?”, „Nu mă vor considera ciudată?”, „Cum mă pot face plăcut la toată lumea?”, „Dacă mă va părăsi?”, „Dacă o să mă fac de râs?” şi alte şi alte expresii sau dialoguri interioare, care denotă o teamă de alţi oameni, care arată o călăuzire a vieţii după valorile şi baremele celorlalţi. Astfel de întrebări le avem mulţi în diferite situaţii, însă când ele devin motorul vieţii noastre, vorbim deja de teama de oameni sau de anxietate mai bine zis. Pavel se evaluează la un moment dat şi concluzionează: „Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.”

Celor care sunt confruntaţi cu frica de oameni, cu violenţa şi toată urâţenia pe care păcatul a făcut-o în gândirea umană Domnul Isus le spune: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Ei, cei prigoniţi şi forţaţi, cei bătuţi şi ucişi, cei care sunt izgoniţi din case sau chinuiţi pentru credinţa lor, experimentează frica de oameni şi sunt încurajaţi să nu se teamă.

Dar noi care nu suntem prigoniţi pentru credinţă, sau nu suntem fugăriţi, nu suntem ucişi şi care experimentăm o anxietate permanentă de oameni, ce ar putea să ne spună Dumnezeu dacă trăim cu teama de oameni. Teama de a nu fi consideraţi inferiori, teama de a nu fi consideraţi irelevanţi, teama de fi părăsiţi de oameni?

Ştiţi că cele mai multe vicii pe care adolescenţii le încearcă, sunt încercate din dorinţa de a fi acceptaţi de ceilalţi, aşa începe de regulă fumatul, aşa începe consumul de droguri, aşa începe sexul premarital, aşa începe consumul de alcool şi altele. Dorinţa de a fi acceptat de ceilalţi şi în acelaşi timp, teama că nu vei fi acceptat, te face să calci principii şi să acţionezi greşit. În adolescenţă e foarte vizibil fenomenul şi m-am folosit de el ca să ilustrez, dar el este prezent şi după aceea în viaţă. Se poate vedea prin încercarea de a ţine pasul cu moda, prin maşina cumpărată, prin casa cumpărată, prin hainele de pe noi, prin concediile făcute şi chiar prin activităţile din biserică.

Frica de oameni este o cursă. Compararea cu alţi oameni, e un indiciu al acestei frici în varianta sa modernă. Dorinţa de a mulţumi pe toţi oamenii, este un alt indiciu şi nefericirea, lipsa sensului în viaţă, lipsa motivaţiei atunci când nu ne laudă nimeni, vorbesc tot despre frica de oameni. Continuăm mâine, foarte strâns legat de acest aspect cu frica de a nu fi iubit.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

2 Comments

  1. gabi 11/12/2014
  2. Liviu Gheorghe 13/12/2014

Leave a Reply