Respingerea – un lanţ al dependenţelor

Persoanele dependente sunt de regulă privite cu ochi critici. Indiferent că vorbim de dependenţa de alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc sau pornografie, care sunt cele mai întâlnite azi, avem tendinţa de a desconsidera şi a judeca pe oamenii prinşi în astfel de vicii. Puţini creştini simpatizează cu vreo astfel de categorie de oameni, însă de puţine ori ne gândim la cauzele care duc oamenii în asemenea stări.

Cauza fundamentală rămâne păcatul şi păcătoşenia fiinţei umane şi mai ales, incapacitatea oamenilor de a accepta oameni, incapacitatea noastră de a accepta şi iubi pe ceilalţi necondiţionat. De prea multe ori văd familii nemulţumite de alcoolicul din casa lor, în timp ce familia însăşi arată o respingere deschisă faţă de persoana sa.

Dan, stătea pe canapeaua cabinetului de consiliere, se uita pierdut spre tavan de parcă aveam un televizor montat acolo, vorbea rar, afectat de povara de pe suflet. Domnul Teo am ajuns robul pornografiei, nu credeam asta despre mine vreodată, dacă cineva mi-ar fi spus acum 4 ani asta îi râdeam în faţă şi îl consideram nebun. Acum, mă zbat în mizeria pe care o resimt, mă chinuiesc să ascund de ceilalţi, muncesc efectiv să ies de aici şi nu am putere, cineva îmi suge toată puterea.

După 5 şedinţe cu domnul Dan am ajuns la factorul favorizant şi probabil şi la cauza dependenţei sale. Domnul Teo, adevărul e că… nu merit iubire, soţia mea are dreptate, de ce s-ar culca cu mine. A trecut vârsta peste mine, am ajuns să nu mai arăt ca la 20 de ani. M-am damblagit domnule. Are ea dreptate  pe undeva. Nu mai sunt bun şi gata. Şi pornografia ce îţi oferă? Cum te face bun? Păi nu mă face bun, acolo sunt acceptat, e o lume în care nimeni nu mă dă afară, e o lume în care pot să fiu eu, în care chiar nu contează cum arăt, acolo sunt acceptat necondiţionat ceea ce nu se întâmplă în viaţa reală. Nu sunt bucuros pentru asta, dar e ca o odihnă pentru mine.

Am reprodus o parte din dialogul cu clientul meu, parte pe care am notat-o imediat după şedinţa de consiliere pentru că mi-a atras atenţia. Asta se întâmplă cu multe dependenţe, în special la alcool, droguri şi jocuri de noroc. Dependenţele vorbesc despre fuga dintr-o lume ostilă şi neprimitoare. Noi de regulă privim critic pe dependent, dar rareori ne gândim la mediul actual sau cel trecut din viaţa lui. Am vrea să părăsească viciul, dar la fiecare reîntoarcere în realitate, el găseşte durere şi revine în dependenţa sa. De aceea consider benefică mutarea din mediul familiar a celui care vrea să se trateze de dependenţe.

Nu vreau să motivez în nici un fel oamenii care stau în păcat. Nu intenţionez să le dau vreo „scutire” pentru că până la urmă e decizia lor de a trăi aşa şi nu au circumstanţe atenuante în faţa lui Dumnezeu. Vreau însă să atrag atenţia că noi, cei care adesea îi condamnăm, am putea să contribuim semnificativ la vindecarea lor prin acceptare necondiţionată şi iubire necondiţionată după exemplul Mântuitorului. El, Mântuitorul, Isus Hristos, ne-a iubit înainte da a pune vreo condiţie, a venit pe pământ să moară, fără ca în noi să existe vreun semn de pocăinţă, fără ca să merităm. La asta suntem chemaţi şi noi.

Dependenţii au nevoie disperată de acceptare şi iubire dar au parte de respingere. Respingerea îi va lega şi mai tare în viciile lor, pe când cheia eliberării lor o ţinem noi toţi. Este adevărat şi faptul că unui dependent nu îi este suficient să îi descui uşa, el se simte în siguranţă în mediul lui, va simţi frică să iasă afară de acolo şi va trebui în consecinţă nu doar să declarăm acceptarea, ci să dedicăm timp aducerii sale în lumea reală, oţelirii voinţei sale, antrenării pentru a face faţă respingerii de care va avea parte vrând nevrând.

Atenţie mare fiecăruia din noi la modul în care ne comportăm cu cei din casa noastră. Atenţie la comportamentul faţă de copii, faţă de soţ sau soţie, faţă de părinţi şi faţă de cei cărora ar trebui să le arătăm acceptare. Scriptura ne cheamă să fim diferiţi de cei fără Dumnezeu, ne cheamă să iubim pe toţi oamenii, ne cheamă să ne jertfim pentru partenerul de viaţă. Respingerea poate fi resimţită foarte uşor mai ales în familie de către soţi, soţii sau copii. Evitaţi favoritismele cu orice chip, iubiţii pe copii în mod egal. Evitaţi respingerea soţului de la relaţiile intime sau fiţi foarte atente cum refuzaţi o asemenea cerere. Evitaţi să desconsideraţi sau să minimizaţi nevoile emoţionale şi afective ale soţiilor. Toate se leagă şi se condiţionează de aceea singura soluţie realistică este iubirea Cristică. Iubiţi cum a iubit Hristos şi multe din dependenţe se vor vindeca, dar mai ales, îi veţi păzi prin asta pe cei ai voştri de lunecuşul periculos al dependenţelor, din care e foarte greu de ieşit.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

One Response

  1. Liviu Gheorghe 30/10/2014

Leave a Reply