Minciuna – o consecinţă a fricii de respingere

Ştim foarte bine că Dumnezeu, în Scriptură, consideră minciuna un păcat şi ne recomandă, pentru binele nostru, să nu minţim. Cu toate acestea, adesea oamenii apelează la minciună săvârşind un păcat. Ne punem întrebarea adesea care sunt cauzele pentru care minţim. Nu aş putea să le enumăr pe toate, vreau să fac referire astăzi la una din ele pentru a înţelege mecanismul şi a putea lupta mai eficient cu fenomenul acesta din viaţa noastră.

Din start precizez, cauza fundamentală a oricărui păcat este starea umană decăzută. De aici porneşte ispita de a nu asculta de Dumnezeu şi acesta este punctul la care trebuie să ajungem. Astăzi scriu despre cei care au ajuns să îşi predea viaţa lui Dumnezeu şi să intre în legământ cu Isus Hristos, Mântuitorul oamenilor. Scriu pentru cei care vor să câştige bătălia într-un capitol atât de sensibil.

Una din marile nevoi pe care o avem noi oamenii, nevoie confirmată spiritual, nevoie surprinsă în paginile Scripturii este nevoie de acceptare necondiţionată. Fiecare din noi vrem să fim acceptaţi de grupul din care facem parte, de clasă, de colectivul de la serviciu, de familie, de soţ sau soţie, de părinţi, de copii etc. Este o nevoie de care nu toţi suntem conştienţi, dar se regăseşte în acţiunile, vorbele şi comportamentul nostru.

Teama de respingere face pe un tânăr sau pe o tânără, să se dea alţii decât sunt, deci, să mintă despre ei şi performanţele lor adesea. Teama de respingere, ne poate face să trăim în minciună ca slujitori ai lui Dumnezeu, nu avem curajul să refuzăm participarea la lucrările bisericii şi familia are de suferit, dar pretindem că totul e în regulă. Teama de respingere ne face să trăim fals, în minciună cu colegii de şcoală sau serviciu. Teama de respingere ne poate face să minţim prin omisiune asupra faptului că suntem pocăiţi. Teama de respingere ne poate face să ne minţim partenerul de viaţă. Un exemplu aici sunt multele soţii care îşi mint soţii că relaţiile intime sunt plăcute, când acestea nu au fost. Un alt exemplu este acela în care soţii sau soţiile cumpără câte un obiect pe care îl doresc şi mint că l-au primit cadou. Teama de respingere face soţul sau soţia să ascundă bani unul de altul. Teama de respingere poate face un tânăr să primească botezul, fără a avea un moment al predării în mâna lui Dumnezeu şi o pocăinţă autentică. Teama de respingere poate face un om să amâne predarea în mâna lui Dumnezeu. Teama de respingere generează minciună după cum vedeţi.

În noi există dragii mei, o dorinţă permanentă de acceptare necondiţionată şi mereu alergăm spre o asemenea acceptare şi pentru a o dobândi, suntem gata să facem multe compromisuri, cel mai prezent fiind minciuna şi trăirea în minciună. Din dorinţa de a fi acceptaţi de o anumită fată sau băiat tinerii mint cu privire la ei. Se dau alţii, altele, se înfrumuseţează fizic şi spiritual şi intră în relaţii ale minciunii. Ajung apoi să se certe ca şi soţi, să se rănească, să fie dezamăgiţi şi să ducă o viaţă nefericită. Au dorit acceptare dar au obosit simulând. Au dorit acceptare dar preţul a fost foarte mare şi au ajuns chiar la polul opus, la respingere.

Dorinţa permanentă de acceptare, a fost pusă în noi de Dumnezeu, pentru a îl căuta pe El. De fapt, când alergăm după acceptarea oamenilor, noi Îl căutăm pe Dumnezeu în mod inconştient. Noi doar aşa putem avea împlinită acea nevoie, pentru că doar El e cel care poate accepta omul aşa cum este pentru că îl cunoaşte în amănunt şi nimic nu îi este ascuns. Când Dumnezeu primeşte un om care vine la El, nu este loc de ascunziş, acolo e acceptare necondiţionată, conştientă deplin, El cunoaşte până şi gândurile şi fiecare faptă din trecut şi în aceste condiţii îi acceptă pe păcătoşi. Noi după acceptarea aceasta alergăm şi acceptarea aceasta suntem chemaţi să o arătăm oamenilor.

Când descoperim că El este singurul care poate completa nevoia noastră, când ştim care ne este identitatea noastră şi cine suntem noi în El, devenim mai fericiţi şi începe să conteze tot mai puţin ce părere au oamenii despre noi şi dacă ne acceptă sau nu. Această conştientizare, a făcut pe mulţi creştini respinşi şi batjocoriţi să reziste în închisori, în umilinţe, în chinuri, în batjocuri. Conştienţa acceptării de către Dumnezeu, ne transformă în oameni sensibili cu ceilalţi, dar în oameni siguri şi ne şantajabili emoţional, ne transformă în oameni sinceri, care nu se tem să arate cine sunt, care nu se tem de slăbiciunile lor, care ştiu că şi ceilalţi oameni trebuiesc acceptaţi necondiţionat. Continuăm mâine.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

One Response

  1. Camelia Filip 21/10/2014

Leave a Reply