Când nu mai poţi, mai fă un pas

Sentimentul de copleşire ne cuprinde foarte uşor în momentele de provocare intensă. Uneori mintea noastră, pentru că nu are antrenament, ne transmite informaţii false despre capacităţile noastre. Asta face ca în anumite situaţii, mai solicitante decât obişnuitul zilnic, sau mai dureroase decât obişnuitul zilnic, să primim informaţia de la creier că suntem la capătul resurselor. Realitatea poate fi alta de multe ori şi „putinţa” să existe. Ei bine, continuarea atunci când creierul sau corpul spune că s-a atins limita, înseamnă evoluţie şi antrenament.

Scriu rândurile acestea pentru mine şi pentru cei care ajung adesea în momente de „neputinţă” ca o provocare de a merge mai departe. Poate iţi doreşti să ţii o cură de slăbire şi ai impresia că nu poţi sau că nu mai poţi. Poate ai încercat să îţi faci un program zilnic ca să te poţi organiza mai bine şi ai renunţat pentru că „nu mai poţi”. Poate că îţi doreşti să înveţi o limbă străină şi ai renunţat că a fost prea greu pentru tine. Poate că eşti pe cale să renunţi la relaţie pentru că o consideri prea grea pentru puterile tale. Poate că ai gânduri de suicid din cauza neputinţei de a realiza anumite lucruri. Se prea poate ca tocmai în acest moment să ai inima „moale ca apa” să fii deznădăjduit pentru că nu reuşeşti să faci ce îţi doreşti sau pentru că nu reuşeşti să legi relaţii. Situaţiile pot fi numeroase, tot aşa de numeroase câte persoane există. Oricare ar fi „neputinţa„ ta vreau să îţi spun că poţi, există soluţii, iar resursele vor apărea abia atunci când vrem cu adevărat să mergem înainte şi ne întrecem propriile limite ale „normalităţii” cu care suntem obişnuiţi.

Nu vreau să spun prin asta că mâine trebuie să escaladezi Everestul, nu spun nici măcar că mâine vei învăţa limba străină pe care vrei să o înveţi de atâta vreme şi nu reuşeşti.  Nu spun nici că mâine vei lega relaţii cu un băiat sau cu o fată în vederea căsătoriei. Nu, nu asta, ci spun că ASTĂZI poţi face un pas în aceste direcţii. Ca să ajungi pe Everest trebuie să faci paşi, ca să înveţi o limbă străină trebuie să citeşti, să înveţi, ca să obţii în sfârşit relaţia la care visezi trebuie să îţi doreşti asta şi să faci astăzi un pas în realizarea acestei dorinţe. Totul se realizează cu pasul pe care trebuie să îl faci azi.

Sunt mulţi oameni care se luptă cu patimi, păcate, vicii şi care teoretic ar vrea să renunţe dar ajung la concluzia că „nu mai pot”. Senzaţia e reală, ei chiar asta simt dar acest simţământ e dat de normalitatea în care e obişnuit. Dacă un alcoolic vrea să renunţe la patima sa va simţi că nu mai poate. Creierul său e obişnuit cu alcoolul şi când nu este nu mai secretă serotonină, omul devine nefericit deşi are de toate în afară de alcool. În acest caz mintea transmite limite false şi omul simte că nu poate. În realitate există multă „putinţă” dar e încuiată de paternuri mentale.

Dragii mei, întotdeauna se poate. Nu sunt adeptul reuşitelor peste noapte dar consider că fiecare din noi poate ca ASTĂZI să facă UN PAS spre realizarea visului său sau spre eliberarea din patima sau păcatul său. Vorbesc despre putinţa de a face un pas nu despre finalizarea acelui aspect.  Este posibil ca unii să renunţe când mai aveau doar puţin. Este posibil ca finalul cursei să fie fix după curba pe care trebuia să o mai faci. Este posibil în acelaşi timp să mai fie drum lung până la final dar un lucru e sigur. Fiecare pas mai departe, ne apropie de reuşită.

Ne-am cam învăţat cu epoca „instant”. Am vrea ca totul să se întâmple repede, deodată şi performanţa şi reuşita să apară peste noapte. Am vrea ca odată ce ne dorim ceva, să reuşim în timp foarte scurt dar nu este aşa. Orice performanţă sănătoasă vine în urma unei munci pe măsură. Orice vindecare sănătoasă vine în urma unei cantităţi de durere. Degeaba merg la dentist cu durere de măsele dacă nu îl las să cureţe locul de frica frezei. Degeaba îmi pune plombă dacă locul nu e curăţat. Pentru o vindecare sănătoasă e nevoie de durere. Nu cred în soluţiile instant. Acestea nu vor dăinui niciodată. Cred în soluţiile care implică muncă, efort şi durere.

Te simţi la capătul puterilor? Crezi că nu mai poţi? Vrei să renunţi? Provocarea mea este ca ASTĂZI să faci măcar UN PAS în direcţia corectă. Ce alegi să faci azi? Un pas, nu e un efort aşa de mare. Nu îţi cer să alergi, nu îţi cer să reuşeşti azi, nu îţi cer să termini azi ce ai în plan. Astăzi trebuie să faci măcar UN PAS. Aşa se reuşeşte în viaţă. Cine nu işi forţează limitele nu va reuşi niciodată, nu va evolua niciodată. Senzaţia că nu mai poţi, e un  produs al creierului tău care nu ştie mai mult decât e învăţat. Nu te pun să faci excese dar te provoc să faci un pas, asta e o atingere a limitelor şi creierul va descoperi că există „putinţă”. Hai, capul sus, privirea spre dorinţa pe care o ai şi păşeşte. Pasul acesta este unul premergător victoriei. Drum bun suflet drag!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

One Response

  1. Gabi 26/08/2014

Leave a Reply