Oameni cu respect faţă de Dumnezeu             

Desigur că una din zbaterile celor care vor să fie adevăraţi creştini este şi întrebarea „Cum pot să arăt respect faţă de Dumnezeu?” şi asta nu din dorinţa de a poza bine în ochii celorlalţi ci din dorinţa sinceră de a avea o atitudine potrivită faţă de Cel în care credem. Apartenenţa la o religie nu înseamnă că avem şi o atitudine corectă faţă de Dumnezeu. Atitudinea de respect este una pur personală, nu ţine de ceilalţi ci doar de noi înşine. De aici rezultă că nu putem învinovăţi pe nimeni cu privire la atitudini lipsite de respect sau cu privire la greşeli pe care le facem din neştiinţă.

Astăzi vreau să privim la oameni care au arătat respect şi reverenţă faţă de Dumnezeu sau faţă de Fiul Său Isus Hristos..

Primul exemplu care îmi vine în minte este cel al sutaşului despre care ni se relatează în Matei capitolul 8. Un om cu un bun simţ extraordinar dar şi cu credinţă extraordinară. Dacă ţinem cont de poziţia sa în armată ar cam fi avut „dreptul” să fie mai arogant, lipsit de respect şi totuşi ajunge să spună că „nu Sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit”. Un lider militar care cu siguranţă avea „cu ce să îi stea înainte” Domnului Isus din punct de vedere omenesc, ar fi putut să îl primească extraordinar de bine, ar fi avut o cameră frumoasă unde să îl invite şi totuşi arată reverenţă şi smerenie faţă de Vindecătorul dar şi o credinţă fantastică faţă de domnul Isus.

O altă dovadă de respect a sutaşului a fost chiar credinţa că Isus îi putea vindeca robul. Până la urmă Isus era un profet al evreilor şi acela nerecunoscut şi contestat şi totuşi sutaşul crede în apartenenţa sa divină, asta înseamnă respect faţă de Dumnezeu, mai mult, sutaşul a arătat şi respect faţă de robul său, putea pur şi simplu să îşi ia alt rob oricând însă era cu respect faţă de oameni chiar dacă ei erau robi.

Un alt exemplu este cel al lui Moise căruia Dumnezeu îi cere când se apropia de rugul care ardea „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ Sfânt.” Un om iarăşi de mare calibru, un fiu de faraon prin adopţie care ajunge să vorbească cu Dumnezeu direct şi care din respect pentru Dumnezeu respectă poruncile şi chemarea Sa. Priviţi la viaţa lui Moise cum ascultă de Dumnezeu deşi este trimis „în gura lupului”, este trimis acolo unde era căutat pentru crimă. Priviţi la ascultarea lui Moise deşi se considera inapt pentru o aşa lucrare. Priviţi la Moise cum ascultă de socrul său Ietro şi primeşte sfatul său chiar dacă era aşezat de Dumnezeu în fruntea poporului.

Moise ajunge să vorbească faţă în faţă cu Dumnezeu, ajunge să intermedieze legătura între popor şi Dumnezeu şi totuşi nu devine arogant ci rămâne smerit, nu se crede cineva ci are respect şi reverenţă faţă de Dumnezeu.

Un alt exemplu este cel al lui Pavel, apostol al lui Hristos care credea despre sine că este cel mai neînsemnat, căruia Isus i s-a arătat celui din urmă, „ca unei stârpituri”. Un om care deşi era unul din învăţaţii vremii, deşi pornise ca prigonitor ajunge să arate respect prin ascultare de Hristos, un respect care avea să îl ducă la moarte. Un om care are respect faţă de oamenii la care este trimis, faţă de dregători, faţă de puşcăriaşi şi faţă de oricine pentru că în primul rând avea respect faţă de Dumnezeu.

Exemple cu siguranţă mai găsim în biblie. Exemple mai găsim şi în viaţa reală, lângă noi. Întrebarea este suntem gata să arătăm respect şi reverenţă faţă de Dumnezeu? Suntem dispuşi să ascultăm de Creatorul?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply