Respectul în viaţa de zi cu zi a creştinilor

Încep azi o nouă serie de meditări pornite din zbaterile inimii mele în încercarea de a trăi o viaţă de credincios autentic în privinţa relaţiei mele cu Dumnezeu şi în privinţa relaţiei mele cu oamenii din jur fie că sunt ei apropiaţi (rudenii, colegi, fraţi şi surori) fie că nu sunt din cercul apropiat. Orice om credincios are dorinţa aceasta de a „trăi în pace cu toţi oamenii” dar şi una mai profundă, mai divină „să iubească pe aproapele său”. În acest context se impune o anumită atitudine de respect a credinciosului faţă de anumite persoane dar nu numai. Respectul este datorat şi faţă de anumite instituţii, porunci, legi, faţă de anumiţi conducători, faţă de anumite stări de fapt. Asta face să nu pot epuiza într-o singură scriere ceea ce mintea mea vrea să clarifice.

Respectul este definit ca fiind „Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva” însă cred că definirea nu este una destul de cuprinzătoare deşi surprinde esenţialul. Cred că respectul include şi o doză de înţelepciune fără de care un om nu ştie să respecte valori, nu reuşeşte să facă diferenţe. Mai mult, respectul include şi o componentă culturală. Altfel nu se explică de ce unele instituţii erau demne de respect în trecut, cum ar fi instituţia căsătoriei, şi acum nu mai sunt „demne” de un respect aşa de mare.

Un lucru e clar pentru mine ca şi credincios. Scriptura îmi impune să fiu respectuos. În unele cazuri poruncile sunt directe cum ar fi respectul pe care îl datorez lui Dumnezeu, slujitorilor Lui, autorităţilor statului, oamenilor din jurul meu. Dar sunt şi zone în care trebuie să evaluez lucrurile conform principiilor Scripturii pentru că nu există porunci directe şi distincte cu privire la acele instituţii sau situaţii. De exemplu, cerinţa tot mai mare de respect faţă de drepturile minorităţilor sexuale. Scriptura îmi cere respect faţă de oameni nu faţă de ideologiile lor. Aşa că pe oameni am datoria să îi tratez cu respect dar conceptele promovate de ei trebuiesc evaluate distinct şi mai apoi decis dacă sunt demne de respectul meu.

Lipsa de respect este vizibilă tot mai mult în ţara noastră. Nu mai avem respect faţă de Dumnezeu în primul rând şi de aici decurge lipsa de respect faţă de oameni, instituţii, autorităţi etc. Ne permitem nu doar să vorbim oarecum despre preşedinte, premier, primari ci chiar să îi poreclim în direct la televiziuni, să măturăm cu ei pe jos, ne permitem să aducem injurii, acuze să folosim cuvinte de mahala sau mai josnice. La fel facem cu justiţia, care este o instituţie, cu armata, poliţia, biserica etc. Un lucru este clar, se vede fără eforturi prea mari că nu mai suntem respectuoşi şi asta nu e de bine deloc.

Unii vor spune că „peştele de la cap se împute” considerând că dacă ei între ei (cei de la vârf) îşi permit să nu se respecte şi să se „spurce” unul pe altul, noi… ce putem face altceva. Cred că suntem tare laşi noi românii. Abia aşteptăm să putem da vine pe altcineva. Da, din păcate cei din conducerea ţării arată o lipsă de respect monstruoasă unii faţă de alţii dar asta nu înseamnă că eu, copilul lui Dumnezeu, cetăţean într-un oraş aproape anonim din ţara asta, am dreptul să fac la fel, că doar vina mea e mai mică nefiind o persoană publică.

Trecând de la lipsa de respect faţă de oamenii care conduc şi faţă de instituţii ajungem la lipsa de respect faţă de oameni în general, faţă de părinţi, faţă de soţi, soţii, copii, profesori, vârstnici, poliţişti, slujitori bisericeşti, faţă de copii, faţă de căsătorie, faţă de istorie şi lista poate continua la nesfârşit. Cred că nu este nevoie să aduc exemple practice pentru că fiecare din voi poate aduce zeci sau sute.

Întrebarea pe care o am în minte este: De ce nu mai avem respect? Unde s-a evaporat pentru că totuşi , în trecut, el exista? De ce ne permitem să nu respectăm?

Variantele mele de răspuns, pe care le voi relata in meditările viitoare, sunt:

  1. Nu mai suntem respectuoşi pentru că nu mai suntem credincioşi lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Dumnezeu ne îndepărtăm şi de respectul faţă de om şi faţă de legile lui Dumnezeu.
  2. Nu mai suntem respectuoşi pentru că nu avem o stimă de sine bună.
  3. Nu mai suntem respectuoşi pentru că suntem prea mult preocupaţi de material şi prea puţini ocupaţi de spiritual. Nu mai citim, nu mai conversăm, nu mai socializăm.
  4. Nu mai suntem respectuoşi pentru că nu mai preţuim viaţa. Avorturile se fac pe bandă, oamenii sunt ucişi în războaie pentru ideologii corporatiste şi politice etc.

Lista poate fi mai lungă dar aproape toate consider că decurg din lipsa credincioşiei faţă de Dumnezeu aşa că următoarea temă pe care o voi aborda va fi despre respectul faţă de Dumnezeu.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply