Simona străluceşte, România se vede aşa cum e?

Deja putem vorbi despre „fenomenul Simona”. România e dintr-o dată mai bine văzută din cauza evoluţiei spectaculoase a Simonei Halep în acest  turneu. Românii se identifică cu această sportivă grozavă şi se simt îndreptăţiţi să spună „vedeţi mă acuma cine suntem noi?” oricărui străin care nu ne ştie sau ne contestă sau respinge. Însă deşi Simona străluceşte, ţara ei, şi a noastră nu e avantajată ci dimpotrivă i se văd toate petele şi murdăriile la o asemenea lumină.

Că ne merge un renume negativ prin lume nu e o noutate. Că nu ne convine renumele ăsta iar nu e nou. Că acest renume e dat de unii din români şi nu de toţi iar e adevărat. Dar de la asta până la toată isteria iscată  în jurul unor performeri e drum lung. Cum apare o persoană care este incontestabil o imagine bună, cum toată ţara se identifică cu acea persoană. Asta nu e tocmai bine. E un fel de „mă simt bine că-s român spărgând seminţe la televizor şi identificându-mă cu Hagi care joacă bine”.

Românii au o imagine proastă despre identitatea lor şi prind orice şansă pentru a îşi etala ceva valori. Un cunoscut actor a vizitat recent România şi a fost întrebat de ziarişti dacă sunt bune sarmalele, dacă e frumoasă România şi tipul de întrebări care arată cum dorim să smulgem aprecierile cuiva de talie mare. Domnul actor, simţindu-se agasat de tipologia asta a răspuns: „Voi chiar numai asta ştiţi să întrebaţi? Cât de frumoasă este România? Cât de bună este mâncarea cu specific românesc? Dar vouă vă place Belgia? Aşa-i că este frumoasă?”.

Realitatea e că Simona Halep, ca mulţi alţi sportivi de altfel, a muncit enorm pentru a face performanţă. Aici nu încape dubiu. Nu poţi plagia, nu poţi fura, nu poţi înşela. Când eşti sub reflector la o asemenea competiţie se vede doar munca şi nimic mai mult. Nu poţi realiza o performanţă de genul acesta fără muncă „la greu”. Aşa că Simona ar trebui să ne fie un model de urmat, nu o bilă în plus cu care să aruncăm în bibilica unuia care are curajul să nu zică de bine despre România.

Simona-Halep-TennisÎn realitate, din toţi românii „mândri de Simona” nu sunt nici 2% care să fi urmărit meciurile ei de la turneul acesta. Da ne simţim îndreptăţiţi „să fim reprezentaţi cu cinste de Simona”. Mai mult, o obligăm la performanţă. Mai mult, politizăm munca enormă pe care copila asta a făcut-o. Dintr-o dată politicienilor le  place tenisul. Se dau de ceasul morţii să participe la meci. O grămadă de sfătuitori a căpătat Simona, o mulţime de voci se fac auzite deşi niciuna din ele nu ciripea când copila asta muncea. Dar na, unii sunt învăţaţi să fure glorii fără muncă. E frumos să faci o poză cu Simona şi să-ţi crească prestigiul fără pic de muncă nu? În realitate o asemenea performanţă te pune în genunchi la final, termini extenuat, stors de energie, simţi că ai dat tot din tine pentru acel premiu. E păcat să se afişeze acolo oameni care nu înţeleg ce înseamnă să dai tot pentru visul tău.

Suntem jalnici uneori. Atât de josnici încât să ne asumăm meritele altora. Atât de insensibili încât să ne erijăm în pseudosusţinători de o viaţă a sportivei fără ca până acum să fie auzit de ea măcar. Unii au devenit şi rude cu Simona peste noapte. Alţii se vor face curând. Dintr-o dată cine se pozase cu Simona înainte are dreptul să vorbească şi să apară la televizor în calitate de „prieten” sau „prietenă” cu sportiva. Politicienii fură fără milă şi merit ceva care ar trebui să fie pur sportiv. Pătează prin vorbele lor şi prin prezenţa lor caracterul sportiv. Cred că ultimele persoane care sunt îndreptăţite să se afişeze la astfel de finale, la premieri de genul acesta sunt politicienii.

Da, avem o stimă de sine slabă şi asta ne face să avem nevoie disperată de eroi cu care să ne identificăm. Mă întreb ce am face dacă nu am avea oameni ca Hagi, Nadia, Tiriac, Simona, Enescu, Brâncuşi. Dar pe cei de la cultură nu îi mai pun că nu prea-s pomeniţi.

Şi totuşi, ce putem face?

Păi putem învăţa că performanţa se face prin muncă, multă muncă. Simona ar trebui să fie o încurajare pentru toţi cei care muncesc la realizarea viselor lor. Ar trebui să fie un factor motivaţional pentru oamenii care fac ceva, care muncesc anonim să realizeze visul lor. Ar trebui să dea speranţă celor care simt că nu mai pot să continue. Da, cred (şi am dovezi suficiente) că oamenii care muncesc au şanse să realizeze ce îşi propun şi prin muncă cinstită. Nu cred în reuşita „găinăriilor” pe termen lung. Oamenii care „fac şmecherii” ca să câştige vor fi şterşi fără milă de istorie. Cred încă în valoarea muncii, cinstei şi corectitudinii. Ce putem face? Să muncim pentru performanţă, indiferent de domeniul de activitate şi vom avea mai devreme sau mai târziu satisfacţia împlinirii viselor.

Da, bucuraţi-vă de performanţa Simonei dar nu o văduviţi de cununi. Da, bucuraţi-vă de reuşita ei dar nu puneţi pe umerii ei visele şi dorinţele voastre. Mă uitam la câtă lume îi pune în spate povara câştigării finalei. Cu ce drept? Cine a muncit cu ea cot la cot ca să îi ceară asta. Şi ea şi-ar dori, dar nu avem noi dreptul să îi impunem asta. Hai să o lăsăm pe ea să joace iar noi să ne apucăm sau să ne continuăm munca noastră.

Sunt mândru că Simona e acolo pentru că văd valoarea muncii, văd valoarea cinstei, văd valoarea modestiei în ea. Asta îmi dă speranţe şi mă motivează. Îmi arată că munca a fost şi va rămâne răsplătită. Da, Simona Halep e un film motivaţional românesc de bună calitate. Trebuie privit şi „plagiat”.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply