Care e parfumul primăverii?

Joia trecută când am ieşit de la lucru am avut poarte de un moment de retrăire a senzaţiilor din copilărie. Undeva în zona gării cineva făcuse curat prin grădină şi a dat foc la resturile de vegetaţie uscată iar acel fum s-a împrăştiat în toată zona şi mi-a adus aminte de copilărie. Curăţenia de primăvară era obligatorie la noi în sat şi mai ales partea cu aranjat iarba din faţa proprietăţilor, văruitul copacilor, al ţăruşilor de pe marginea drumului, al capetelor de pod arderea vegetaţiei uscate etc.

Primăvara era un timp al curăţeniei şi sătenii de la noi erau preocupaţi de a se ridica toţi la un nivel înalt, pentru că era un fel de mândrie să ţii pasul cu ăl mai gospodar din sat. Asta făcea ca indiferent cum arăta casa măcar var proaspăt să primească. Uneori varul se dădea chiar dacă era riscul să pice o bucată de perete. Aşa se făcea că de la mic la mare oamenii ieşeau la făcut curat în sat. Întotdeauna mi-a plăcut cum arăta şi cum mirosea satul imediat după marea curăţenie dar niciodată nu mi-a plăcut starea sufletească  a oamenilor la sărbătoarea de Paşte.

Deşi înainte de Paşte oamenii au prin tradiţie şi un timp al curăţirii interioare spirituale si trupeşti prin post şi spovedanie puţini se preocupau de curăţenia interioară şi cei mai mulţi se mulţumeau cu un var proaspăt peste tencuiala care aproape cădea de pe ei. Întotdeauna a fost un contrast mare între interior şi exterior. Oamenii se străduiau să păstreze aparenţele, se lăudau că ţin post, se spovedeau dar nu schimbau nimic în interior. Puţini erau cei care făceau excepţie. Două excepţii existau: Cei care chiar erau preocupaţi de o curăţire interioară şi cei care nici nu încercau să pară alţii decât sunt.

La un moment dat Dumnezeu le transmite evreilor că urăşte sărbătorile lor, urăşte faptul că ţin sărbătorile toate dar in ei nu există relaţie şi ascultate de cel sărbătorit. Dumnezeu le spune pe direct că o astfel de sărbătorire nu îi este plăcută chiar dacă este poruncită de El. Da, Dumnezeu prefera ascultarea în locul jertfelor şi cei din Israel au primit mesajul acesta.

De prea multe ori şi noi suntem preocupaţi de împlinirea legii şi nu de relaţia cu Dumnezeu. Ajungem la un moment dat robiţi de spiritul sărbătorilor în loc să fim dezlegaţi prin puterea celui care a venit să ne elibereze. În loc să experimentăm eliberarea de tradiţie şi formă ne trezim adesea cufundaţi în ele în încercarea de a îi fi pe plac lui Dumnezeu dar si pentru a împlini o neprihănire a noastră înşine. Astfel sărbătorile, oricare ar fi ele, devin crunt de obositoare şi ne trezim prinşi într-un curent al mersului la biserică şi al mâncării specifice în loc să ne simţim efectiv cuprinşi de dragostea şi iubirea lui Dumnezeu. Astfel se prea poate ca o serbare a eliberării de robie, de robia păcatului, de robia morţii, să se transforme într-o serbare „ca în Egipt” să fim liberi dar să ne bucurăm ca robii.

Oare care este parfumul primăverii… putem spune şi noi că are loc o purificare interioară, o „curăţenie de primăvară” a sufletelor sau avem doar o şlefuire a statuilor spirituale ca să lucească mai frumos în soare. Cred că anul acesta voi prefera un timp de meditare în natură, un timp de unire cu Dumnezeu in meditare la Cuvântul Lui şi nicidecum sărbătorirea în vreun fel.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply