E de vânzare frăţiorul?

Eram doar un ţânc şi aveam un frăţior mai mic cu aproape doi ani decât mine la care ţineam mult. Totuşi, una din întrebările chinuitoare pentru mine pe acea vreme, venită de la tot felul de rudenii sau vecini sau colegi de ale părinţilor era asta: „Măi, da mi-l vinzi mie pe frăţiorul tău?” sau „Cât să-ţi dau pe frăţiorul tău ca să mi-l laşi mie?” sau „Cât costă frăţiorul tău?” Eu ştiam una şi bună: „Nu e de vânzare nene” şi uneori deveneam chiar obraznic când oamenii insistau,  fiind nevoiţi ai mei să mă urechească. Dar mă durea când auzeam expresia asta.

Tot atât de tare mă doare si azi aspectul acesta al vânzării de fraţi care nu mai este ca înainte o joacă, ci o treabă reală şi profitabilă. Astăzi unii sunt vânduţi la cerere pe sume foarte mari, alţii sunt vânduţi din proprie iniţiativă pe sume derizorii iar unii sunt pur şi simplu oferiţi ca să se scape de ei. Vânzarea de fraţi e unul din păcatele crunte care mă răscolesc profund în fiinţa mea şi nu de puţine ori mă revoltă.

De departe cea mai cunoscută şi mai discutată formă de vânzare este cea care a avut loc „înainte de opşnouă” când pentru confortul personal, siguranţa personală sau chiar avantaje materiale unii din fraţi turnau pe alţi fraţi securităţii. Asta se numeşte vânzare. Unii au făcut-o deliberat, conştient şi chiar bucuroşi. Alţii au făcut-o de teamă, groază şi din cauza ameninţării. Nu analizez acum cazurile astea că sunt arhicunoscute şi blogurile creştine „gem” de asemenea detalii. Ce mă uimeşte însă la acest capitol e că s-a ajuns ca cei vânduţi odată să vândă şi ei la rândul lor. Ei au fost turnaţi securităţii şi acum ei toarnă presei si întregii ţări. Se pare că e un virus care ne afectează. Apreciez din toată inima oamenii care au fost vânduţi dar care nu au fost la rândul lor vânzători. Vânzarea de fraţi se făcea şi înainte la duzină şi se face si acum tot la duzină pe bloguri, presă, cărţi etc.

Să nu credeţi că nu se mei vând fraţii şi că nu e  profitabil comerţul cu fraţi. El merge bine si astăzi şi unii au de câştigat binişor din urma lui. Unele tranzacţii se desfăşoară online unde comisioanele sunt mici de tot şi riscurile şi mai mici. Altele se desfăşoară în stil mafiot la nivel înalt şi sunt negociaţi unii fraţi ca orice altă marfă.

Mai mult, există şi tranzacţii la nivel local. Unele din ele sunt profitabile iar altele pur şi simplu găinării. De departe cea mai folosită este divulgarea secretelor. De prea multe ori ni se pare avantajos să divulgăm secrete ruşinoase despre fraţi sau surori altora, pentru a avea noi un beneficiu. Cel mai adesea beneficiul este inexistent dar pentru că a mai picat unul sper ca eu să mă văd mai bine. Din această cauză a vânzării de fraţi oamenii nu au curajul să-şi mărturisească păcatele sau să facă consiliere. Ne este teamă să nu fim vânduţi, ne este teamă ca secretele noastre să nu ajungă „în piaţă”. O astfel de vânzare e ruşinoasă, demonică chiar şi o condamn cu toată fiinţa mea.

O altă metodă de a vinde fraţii este să  îi vorbeşti de rău. Orice vorbă negativă despre un frate sau o soră produce o devalorizare a acestuia în ochii celui sau celor care ascultă. Deci se face o tranzacţie cu valori. Orice bârfă, orice presupoziţie, orice insultă poate fi un act de vânzare de fraţi. Când aceste aspecte au loc faţă de o persoană care nu este din trup fapta e infinit mai gravă.

Când văd atâtea acte de vânzare a fraţilor, mă încearcă o durere profundă în suflet, o apăsare dureroasă în inimă şi în acelaşi timp un regret profund dar şi o dorinţă mare de a nu avea astfel de fraţi. Mai bine fără ei, de 100 de ori mai bine. Mă uit la oameni îndureraţi care vin la consiliere şi îmi spun plângând că secretul lor a fost vândut publicului şi nu pot decât să plâng împreună cu ei, nu pot decât să consider păcatul lor infinit mai mic decât vânzarea de care au avut parte. Să îţi mărturisească cineva că a curvit îi trebuie curaj şi renunţare şi zdrobire, iar tu dacă spui asta mai departe cred că rişti un păcat mai mare ca al lui dacă am putea clasifica păcatul. Unul care curveşte are şi unele circumstanţe care a determinat păcatul deşi nu îl scuză, dar unul care îl vinde nu are astfel de circumstanţe. Poate e dur exemplul dar trebuie să înţelegem că noi trebuie să fim acolo ca să ridicăm, să aducem speranţă, să aducem dragoste şi vindecare nu ca să profităm pe urma nenorocirii altora.

Doamne ai milă de mine şi nu mă lăsa să fac asemenea crime.

Nu, nu e de vânzare frăţiorul!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply