Lecţii de iubire

Acum să nu vă aşteptaţi la povestiri siropoase cu inimioare roz şi cupidoni, floricele şi desene pe ziduri 🙂 deşi poza asta are una bucată inimă roşie. Ieri am ajuns la concluzia că avem mare nevoie să luăm lecţii de iubire şi am văzut că e destul de greu să găsim o iubire model pe care să o copiem. Astăzi vom discuta despre lucruri care pot fi de mare folos în „arta iubirii” şi mai ales ne vom concentra asupra mentalităţilor noastre greşite în încercarea de a le corecta.

Dacă o să îţi spun acum că nu ştii să iubeşti, tare te vei supăra şi nu voi spune aceasta pentru că nu ştiu nivelul tău de maturitate dar şi pentru că nu este de nici un folos să te enervez, asta nu ar fi dragoste. Vreau să îţi spun însă că putem învăţa mai bine arta iubirii, putem iubi mai frumos şi mai Cristic şi mai mult, avem asta ca datorie. Este foarte important să nu spunem: Eu nu am nevoie să fiu învăţat. Câtă vreme suntem deschişi spre a învăţa, vom evolua şi progresa inclusiv în arta iubirii.

Ieri, am ajuns la concluzia că singura sursă de iubire nepoluată e în Dumnezeu şi că tot El poate fi singurul model de iubire desăvârşită. De aceea astăzi vom încerca să găsim aplicabilitatea la câteva principii ale iubirii divine şi vom vedea cât de tare „pot schimba scorurile” în iubirea dintre soţi şi nu numai. Ne uităm la dragostea divină şi învăţăm că este important:

  • Să fim iubitori. Da, înainte de a iubi trebuie să devenim iubitori din egoişti cum suntem. Dumnezeu este dragoste şi singurul mod în care putem deveni iubitori este să ne conectăm la sursa de iubire. Desigur că putem încerca să fim iubitori şi fără Dumnezeu, dar iubirea omenească e limitată. Poţi iubi până la un nivel, poţi iubi până ce începe să fie sfidată logica, poţi iubi până la nebunie dar mai departe nu. E nevoie de conectare la o sursă nepoluată de iubire ca să poţi la rândul tău să oferi o iubire curată.
  • Să cunoaştem pe cei iubiţi şi nevoile lor. Dumnezeu ştia care ne sunt nevoile şi de aceea a făcut un plan al salvării. El cunoştea nevoia noastră de salvare şi tendinţa noastră spre distrugere şi de aceea a venit. Noi, copiind acest model, trebuie să cunoaştem bine nevoile celor pe care vrem să îi iubim. Dacă nu îi cunoaştem nu putem să spunem că îi iubim cu adevărat. Pentru asta e nevoie ca soţii să comunice bine, e nevoie ca bărbaţii să înţeleagă cum funcţionează femeile şi femeile să înţeleagă cum funcţionează bărbaţii. E nevoie ca părinţii să înţeleagă cum funcţionează copiii şi care sunt stadiile dezvoltării. Este nevoie ca să ne informăm, că citim, să discutăm despre nevoile şi modul de funcţionare al celor spre care ne îndreptăm iubirea. Să spui că e o prostie asta, cum am auzit zilele trecute, e tocmai o dovadă al lipsei de iubire.
  • Să coborâm la nivelul lor. Ei bine, deşi probabil Dumnezeu ar fi putut ordona din cer salvarea oamenilor El nu a făcut asta ci a coborât pe pământ întrupat, într-o natură asemănătoare cu a păcatului. Era foarte important pentru noi, ca să simţim iubirea, ca Isus să se coboare la nivelul nostru. Din asta avem o lecţie foarte importantă de învăţat. Este neapărată nevoie de o coborâre la nivelul celui mai slab din relaţia de iubire. Scriptura ne spune că cei mai tari au datoria să meargă în pas cu cei mai slabi. Nu spune că cei slabi trebuie să alerge după cei tari.Pretenţia unora dintre soţi ca partenerii lor să ţină pasul cu ei care aleargă e dovadă a lipsei de iubire autentice, corecte. Ajungem adesea să ne pese mai mult de performanţele noastre religioase, sociale materiale decât de omul pe care trebuie să îl iubim şi uneori încăpăţânarea cu care ne susţinem teoriile ne trădează doar egoismul. În demersul acesta al coborârii este necesar pasul anterior al cunoaşterii.
  • Să arătăm iubirea într-un limbaj înţeles de ei. Desigur că era la îndemână lui Dumnezeu să spună oamenilor într-o limbă îngerească că îi iubeşte dar totuşi a ales să ne vorbească într-o limbă pe care să o înţelegem noi oamenii. Este foarte important cum îi arăţi iubirea celuilalt. Ai putea doar să gândeşti că îl iubeşti dar omul de lângă tine de unde ştie asta? Fără să fie dovedită, iubirea nu are valoare pentru cel iubit deci e invalidată pentru că scopul iubirii este celălalt.
  • Să dovedim iubirea prin jertfire. Se leagă strâns de felul în care arătăm iubirea şi de felul în care noi am înţeles iubirea. Domnul Isus ne-a arătat iubirea prin jertfa Sa şi ne cere şi nouă asta. Să vă iubiţi nevestele cum a iubit Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Noi nu ne dăm pe noi înşine când considerăm că nu e rentabil, că nu se merită,  că nu suntem iubiţi la rându-ne dar, Hristos S-a dat pe Sine, când noi eram păcătoşi şi nu aveam nici un merit. Fără o asemenea iubire a soţilor niciodată nu vom iubi curat. Da, ne dăm ca să arătăm iubire, ne jertfim şi atunci când celălalt nu merită pentru că aşa ne-a arătat Hristos şi pentru că o astfel de iubire mişcă, atinge inima, topeşte gheaţa.
  • Să avem scopul unei vieţi mai bune pentru cei iubiţi. Scopul iubirii Domnului Isus pentru noi era viaţa eternă în lipsa păcatului, a suferinţei, a bolii. Scopul său era să ne dea o viaţă mai bună, o viaţă lipsită de zbuciumul actual. La fel, scopul iubirii noastre trebuie să fie o viaţă mai bună pentru cel iubit chiar cu preţul suferinţei şi jertfirii noastre. Scopul meu trebuie să fie mai înalt decât poate cuprinde „astăzi”, mai mare decât poate însemna „iubire” în termeni pământeni. Scopul iubirii mele trebuie să fie binele, salvarea, siguranţa, eliberarea celuilalt.

 Da, extraordinar de multe lecţii din iubirea curată a lui Dumnezeu şi sunt sigur că nu le-am văzut pe toate aşa la o „fugăreală” prin exemplul divin. Lecţii de iubire pe care putem să le aplicăm în viaţa noastră dar oare vrem să iubim ca Dumnezeu?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply