Să-i omorâm

Privesc cu îngrijorare la înfăptuirea a ceea ce era de altfel previzibil şi anume legalizarea uciderii copiilor bolnavi la care am mai făcut referire pe blog. La felul în care noi, oamenii mari, oamenii ştiutori, oamenii deştepţi, oamenii echilibraţi ştim să eliminăm dreptul la viaţă a unor oameni micuţi, a unor copii cărora noi nu le mai dăm şanse în deşteptăciunea noastră. De fapt parcursul e normal, după avorturi e logic că urma legalizarea eutanasierii copiilor, apoi pasul următor va fi lărgirea bazei de efect a măsurii la tineri, adulţi şi bătrâni.

Va fi uşor de ucis, doar o înţepătură mică, un somn profund din care nu se vor mai trezi. Doar o mască cu gaz pentru adormit apoi nenea doctorul va face injecţia morţii. Moartea va fi acel cal gălbui care va intra în trupul copilaşului. Fiecare celulă din corpul lui va simţi moartea, iar el, copilaşul, nici nu va şti că a fost ucis, nu se va plânge, nu va ţipa. Totul se va face cu mare linişte, cu o linişte eternă pentru copil dar cu zgomotul infern al iadului pentru doctori şi părinţi.

Oare de ce am ajuns să luăm rolul de dumnezei? De ce ne credem noi stăpâni peste toate? Cine ne dă dreptul să condamnăm la moarte? De ce în loc să devenim mai miloşi şi mai buni, devenim mai cruzi şi mai răi? Oare nu are legătură tocmai cu scoaterea lui Dumnezeu în afara vieţii noastre? Mare dreptate are Biblia care spune că înţelepciunea oamenilor e o nebunie înaintea lui Dumnezeu şi că oamenii vor fi lăsaţi în voia minţii lor blestemate.

O altă întrebare este: De ce tăcem? De ce  nu vorbim? Oare tăcerea noastră, a celor ce pretindem că suntem creştini, că ne temem de Dumnezeu, nu poate trece drept o aprobare a acestei legi? De ce nu reacţionăm? De ce nu ne rugăm? De ce? Pentru că e departe, pentru că e tocmai în Belgia? Numai aşteptaţi voi nepăsători şi veţi vedea ce rapid se va aplica şi în România.

Îmi e milă de viitorii copii. Dacă însănătoşirea lor va fi considerată neprofitabilă vor trebui să moară. Dacă tratamentul pentru ei e de lungă durată, vor trebui să se mulţumească cu 2, 3, 10, 13 anişori. Atât le acordăm. Restul vor fi consideraţi inutili. Unde ne este mila, compasiunea, iubirea? Unde este creştinismul din noi? Acum poate se crede că eutanasiaţi vor fi doar cei cu boli incurabile dar mâine vor intra sub incidenta acestei legi şi cei care ar putea fi vindecaţi dar ar fi incapabili de muncă, şi cei cu autism că rata de vindecare nu va fi considerată suficientă  şi cei care vor fi incapabili mintal şi încet încet sa va ajunge să fie ucişi toţi cei care vor fi consideraţi neprofitabili pentru sistemul acesta. La asta vom avea o mare parte din vină, vina tăcerii. Azi au nevoie de acordul părinţilor pentru crimă dar legea se va perfecta şi nu va mai fi nevoie de acordul lor dacă „specialiştii” cred că acei copii nu mai trebuie să trăiască.

Dragii mei, e timpul să ne rugăm intens pentru acest aspect. Dacă nu puteţi ieşi în stradă să strigaţi măcar înaintea lui Dumnezeu o puteţi face. Plângeţi pentru copilaşii de mâine şi rugaţi-vă lui Dumnezeu indiferent de religia voastră ca acesta să se îndure. Un singur pas mai este din legea asta aprobată cu majoritate mare de voturi, promulgarea. Ultimul punct în care se poate opri este la regele Belgiei care va trebui să o promulge. Să cerem lui Dumnezeu să oprească grozăvia asta, să oprească genocidul care stă să înceapă.

Doamne ai milă de copilaşi!

Sursa foto: Antena 3

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply