Educatoarea

Un copil, la grădiniţă, încearcă să-şi încalţe cizmuliţele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum sa intre. Pana când a reuşit totuşi sa îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamna, dal sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greşit…
Nu a fost cu nimic mai uşor sa ii scoată cizmuliţele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
– Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã il descalte.
Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele.
Când, in sfârşit, l-a încălecat, înainte de a-l trimite afara la joaca, l-a întrebat:
– Si acum, unde-ţi sunt mănuşile? Trebuie sa ti le pun in mâini ca sa poţi pleca afara!
– Le-am băgat in cizmuliţe ca sa nu le pield…