Cuvântul Scripturii sau cuvântul oamenilor

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” Fapte 12:22

Viaţa noastră de credinţă este una foarte complexă şi aşa cum spunea Romulus ieri,  e nevoie de o bună sau foarte bună cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a putea deosebi Glasul Domnului de glasul omului. Mai mult, cred că proorociile vor rămâne un teren sensibil în care se pot produce derapaje foarte uşor. Cele mai multe dintre ele din dorinţa firească a unora, de a poza cu o astfel de diplomă în mână. Totuşi, indiferent de omul care prooroceşte unitatea de măsură, etalonul, este acelaşi, Cuvântul lui Dumnezeu.

Scriam ieri câteva lucruri importante în evaluarea unui mesaj cu pretenţii de „mesaj de la Domnul” şi am meditat şi am frământat ieri în mintea mea aspectul acesta. La biserica în care slujesc întâlnesc un fenomen interesant care până mai ieri se numea „Fenomenul OTV” varianta pocăită. Adică, acolo dimineaţa se difuza un mesaj creştin în cadrul unei emisiuni dacă nu mă înşel, şi veneau oamenii la biserică fascinaţi efectiv de predicatorii respectivi. Cuvântul era şi el important, dar omul acela… era „super-tare”. Un alt fenomen observat chiar în viaţa mea este cel al norodului despre care vorbeşte Scriptura în versetul citat la început. Când vine un predicator „de mare calibru” noi oamenii ne topim de tot. Nu îi invidiez pe aceşti oameni dar m-am surprins pe mine că de foarte multe ori când am ascultat „coloşi” am admirat mai mult omul, flerul, stilul, modul de a vorbi, fluenţa, curajul, verticalitatea etc, etc şi am plecat acasă fascinat şi repetând într-una, „Ăsta da predicator, de unul din ăsta avem nevoie!”

E adevărat că îmi plac şi mie oamenii bine pregătiţi, oamenii care au cât de cât un dar în a vorbi, a predica. Îmi plac oamenii bine pregătiţi pentru predică, dar tentaţia este mare ca omul să capete valoare iar Cuvântul să treacă pe lângă mine, să rămână fascinaţia şi reveria şi asta nu din cauza vorbitorului ci din cauza mea. De prea multe ori focalizarea este greşită şi predicatorii sau slujitorii devin seducători, iar noi oamenii putem fi duşi „încoace şi încolo de orice fel de vânt de învăţătură”. Este nevoie de practici pe care creştinii din Berea le aveau, adică de verificări ale cuvântului şi asta indiferent de încrederea pe care o acordăm mesagerului. O astfel de practică are măcar trei avantaje majore:

  • Ne rupe de vrajă şi ne ajută să analizăm „la rece” ceea ce am auzit.
  • Ne păzeşte şi putem sesiza dacă am fost duşi în eroare sau nu.
  • Ne consolidează cele auzite. Dacă cele auzite corespund Scripturii, o asemenea practică ne va consolida învăţătura primită.

Se observă lejer în ultima vreme tendinţa spre credulitate nu spre credinţă. Dacă apar oameni care pretind a vorbi „în Numele Domnului” oamenii deja coboară filtrele, nu mai analizează cuvântul rostit şi au tendinţa de a lua totul drept adevăr. Nu mi-ar părea deloc rău ca toţi cei care pretind că vorbesc în Numele Domnului, chiar să fie mesageri ai Săi. În realitate mi-e teamă că mulţi, mult prea mulţi, fie vorbesc în necunoştinţă de Dumnezeu fie caută să înşele şi aici ei au vina lor dar şi credulii vor trebui să dea socoteală.

De altfel Scriptura ne avertizează că în zilele din urmă probabilitatea să fim înşelaţi va creşte, că vor veni lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, că mulţi vor căuta să ne înşele. Greşeala creştinilor este că se aşteaptă să fie înşelaţi din  afară. Realitatea e că din interior vine erezia şi înşelăciunea. Rar se va întâmpla să vină „un terţ” să se infiltreze şi să aducă erezie. Cele mai multe cazuri de derapaje „somităţile” le-au produs pe fondul seducerii credincioşilor. Dacă privim la ereziile majore existente vom vedea lejer că oamenii au greşit fundamental neverificând cele auzite la prooroci, mesageri, predicatori etc

Poate şi tu, ca şi mine, ai avut tentaţia să rămâi sedus şi „vrăjit” de profesionişti în ale predicării. Nu e rău să apreciem ceea ce ei fac, dedicarea lor, pregătirea, darul şi tot ce mai pun ei în joc la o predică dar nu uitaţi să vă focalizaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu nu pe om. Cu alte cuvinte „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”. Nu daţi crezare oamenilor care vă transmit mesaje „din partea Domnului” decât după ce le verificaţi. Aste nu este impoliteţe, nu este lipsă de respect, asta este obligaţie. Când cineva vine şi vă spune „Frate, sau soră, am un mesaj din partea Domnului pentru tine” ascultaţi apoi obligatoriu spuneţi „Mulţumesc, voi verifica, voi cere Domnului să îmi vorbească în acest sens” mergeţi acasă şi aduceţi vorbele acelea înaintea Domnului în rugăciune şi verificaţi cu Scriptura. În acest fel vă veţi păzi inimile prin filtrarea cuvintelor cu Scriptura.

Satana a cerut să ne cearnă dar Domnul Isus s-a rugat pentru noi. Cred că e nevoie să ascultăm mai mult cu urechile predicile decât cu ochii. Sunt mulţi predicatori, prooroci, mesageri care umblă cu faza lungă şi în acele cazuri efectul de orbire temporară riscă să ne arunce în râpă. Doamne dă înţelepciune robilor Tăi.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

2 Comments

  1. pety 28/01/2014
  2. Teofil Gavril 28/01/2014

Leave a Reply