Valoarea unei ciorbe

Dacă mergem în oraş undeva la un restaurant să mâncăm şi dorim să comandăm  o ciorbă de legume vom vedea că e printre cele mai ieftine mâncăruri din meniul restaurantului. E aşa de ieftină că şi copiii care stau la cerşit cărucioarele de la supermarket şi-o permit şi chiar vor ceva mai bun. Dacă întrebăm o gospodină vom afla că e una din cele mai ieftine „zame” care se poate face. E nevoie de apă, ceva legume sare şi ceva pricepere de bucătăreasă şi ai în oală o bunătate de mâncare dar fără costuri mari. De fapt ţăranii din România, cel puţin în zona Moldovei unde am copilărit, aveau ca meniu principal ciorba de legume, cea de fasole, de cartofi, de lobodă sau alte „buruieni”, erau aproape la orice mâncare prezente pentru că nu necesita nici o preparare specială şi oricine şi-o putea permite. Apropo, ciorbe şi borşuri ca în Moldova nu am mâncat încă nicăieri în altă parte. Ieftine dar „buni di tăt”

Cu toate acestea, o ciorbă de legume capătă în Scriptură la un moment dat o valoare imensă, o valoare asemănătoare vieţii unui om. Esau era aşa de flămând şi „rupt de oboseală” încât la un moment dat îşi vinde dreptul de întâi născut fratelui său pentru o „ciorbă roşiatică”. Omul acesta, în momentul de extenuare şi foame pe care le are face gesturi şi ia decizii extreme. Vede o farfurie de ciorbă mai de valoare decât binecuvântările care îl aşteptau. Nu se gândeşte mai degrabă să-şi facă şi el ceva de mâncare, nu se gândeşte să-şi prăjească 2 ouă, nu concepe să mai aştepte până să-şi gătească şi el ceva. Ia decizia să cedeze dreptul de întâi născut pentru o farfurie de ciorbă, după care doarme liniştit apoi continuă viaţa ca şi cum nimic grav nu ar fi avut loc.

Esau este dramatic influenţat de starea sa de oboseală, de dezamăgirea că nu a putut vâna nimic şi de foame. Vine acasă, vede că fratele său avea o mâncare de linte şi deşi nu este deloc vegetarian, el fiind recunoscut prin mâncarea din carne de vânat până şi de tatăl său, alege să plătească aşa de scump o mâncare care sigur nu era prin preferinţele sala culinare şi dacă citim bine chiar pare dezgustat de acea mâncare numind-o „ciorba aceasta roşiatică”. Cu toate acestea plăteşte un preţ enorm datorită unor stări omeneşti pregnante atunci.

Meditând la acest exemplu nu pot să nu mă gândesc la situaţiile în care noi oamenii plătim scump, mult prea scump anumite lucruri ieftine. Cum plătim cu timpul nostru pentru lucruri neesenţiale, cum plătim cu familia noastră pentru lucruri de mică valoare, cum pariem cu sufletul nostru pentru plăceri ieftine ale acestui pământ. Câteva exemple:

Trupul nostru pentru plăcerile de o clipă. Scriptura ne spune că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt iar noi oamenii adeseori considerăm avantajos să îl cedăm în favoarea unor plăceri „de o clipă” fie că sunt acestea privitoare la alcool, droguri, sex extramarital, pornografie, masturbare, tatuaje, implanturi nemedicale etc. Pentru plăceri ieftine, fără importanţă constructivă, benefică decidem să vindem pe o farfurie de ciorbă trupul. Doamne, fereşte-ne!

Familia noastră pentru bani. Familia a fost şi va rămâne invenţia şi porunca lui Dumnezeu. Puţini oameni sunt chemaţi să trăiască în celibat. Majoritatea dintre noi suntem căsătoriţi şi ar trebui să abordăm viaţa de familie cu toată responsabilitatea şi seriozitatea şi să arătăm o iubire Cristică în cadrul ei. În realitate mulţi soţi şi soţii consumă tot timpul alocat familiei şi copiilor la muncă. Considerăm că e mult mai avantajos să avem bani destui decât să investim în partenerul de căsătorie şi în copii. Vindem o instituţie sfântă pe o farfurie de ciorbă. Asta nu va rămânea fără urmări. De fapt vedem foarte bine urmările generaţiei anterioare care a procedat aşa.

Timpul nostru pentru lucruri care nu satură. Avem la dispoziţie un timp limitat pe acest pământ şi de multe ori, de prea multe ori îl risipim pe lucruri neesenţiale. Timpul e aşa de preţios încât oamenii pe patul de moarte l-ar cumpăra cu toată avuţia lor dar nu se mai poate. Totuşi îl dăm pe un film, pe un joc de calculator, pe navigat pe facebook, îl pierdem efectiv stând degeaba. O avuţie aşa de mare e irosită şi e vândută aşa de ieftin încât mai târziu ne va părea groaznic de rău, ne vom căi, dar surpriză…. nu vom putea recupera acel timp niciodată.

Sufletul nostru pentru lucrurile acestui pământ. De fapt, vânzând totul, trup, familie, timp te trezeşti vândut cu totul. Mulţi oameni îşi dau seama spre bătrâneţe că au fost păcăliţi şi că nu şi-au trăit viaţa ci şi-au vândut-o atunci când ei credeau că o trăiesc. Drama este că dacă oamenii nu se trezesc la timp îşi vând pentru eternitate şi sufletul aceluia care îi va chinui în iad. Dar vânzarea sufletului nu e cerută niciodată direct, nu primesc oamenii decât foarte rar oferte brute de vânzare a sufletului, el se vinde la pachet cu timpul vândut, cu trupul vândut, cu familia vândută.

Poate ni se pare neavantajos târgul făcut de Esau, dar oare noi ce fel de înţelegeri facem? Cât de bine ne evaluăm timpul, familia, trupul, sufletul? Cât preţuiesc acestea pentru noi? Le vindem? Poate consideraţi că va vindeţi pe sume mari, care să merite… dar în realitate acestea sunt inestimabil de valoroase şi omeneşte nimic nu ar putea să le cumpere. Noi am fost cumpăraţi cu preţul de sânge nevinovat, cu preţ de Sânge al Fiului lui Dumnezeu, nu putem fi ieftini, nu ne putem vinde pe nimic din lumea aceasta. Noi suntem ai Lui şi nu suntem de vânzare nici noi, nici trupurile, familiile, timpul sau sufletul nostru.

Doamne, dă-ne înţelepciune să ne vedem valoare pe care ne-ai dat-o.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply