Viaţa în rate – Totul dar nimic – Rata a treia

Una din caracteristicile noastre ale „rataţilor” este că avem ceea ce ne dorim dar în acelaşi timp nu avem nimic. Când cumperi pe rate un telefon de exemplu el nu este al tău, el este al lor, va deveni al tău doar când termini de plătit,  numai că atunci când va fi al tău, va fi moral depăşit, asta va duce la un sentiment de inutilitate şi dorinţa de a avea ceva nou, bun şi al tău lucru la care o rată ţi-ar fi de mare folos. Aşa se face că se produce un cerc vicios.

Dacă vorbim de o casă în schimb, lucrurile se complică. La casă faci şi acte speciale prin care ţi se interzice orice înstrăinare sau modificare a locuinţei fără acceptul băncii. În condiţiile acestea nu prea te mai poţi numi proprietar. Poate o treci la nume şi eşti proprietar după 30 de ani, dacă ajută bunul Dumnezeu, dar taman când ai reuşit faza asta te pomeneşti că trebuie să o laşi de moştenire feciorului sau fetei şi tot nu te poţi numi proprietar. Dar fata sau feciorul cu siguranţă nu vor fi de acord cu casa ta, vor vrea modernizarea ei şi utilarea modernă aşa că vor intra în rate pentru 10 – 15 ani ca să-i schimbe acoperişul, mobilierul şi câte nu mai au ei în planuri.

Ei bine după un asemenea scenariu ajungi repede la concluzia lui Solomon care zicea „Totul este deşertăciune şi goană după vânt”. Nu ştiu ce este mai rău, să nu ai casă şi să trăieşti cu chirie sau cu părinţii sau să fii rob la bancă. Eu am crezut că prima e mai rea şi m-am dus în gura flămândului de lup bancar, care îmi haleşte timpul şi energia dar şi îmi oferă o cantitate considerabilă de stres, dar nu cred că am făcut cea mai bună alegere, dacă aş putea da timpul înapoi nu cred că tot aşa aş decide.

O altă caracteristică a „rataţilor” (oameni cu rate) e că au familie dar nu au. Au soţ, soţie, copii, părinţi dar nu mai pot fi ai lor. Îmi amintesc şi acum ce băiat de treabă l-am considerat pe tipul care se ocupa de dosarul meu la bancă. M-a sfătuit cum să măresc salariul pe cartea de muncă pentru a obţine un credit mai mare. Am zis atunci: Uite că mai sunt şi oameni buni pe pământul ăsta. Nici prin cap nu îmi trecea că sfatul lui avea să mă coste tone de stres şi păreri de rău. M-am trezit cu o rată care însumează cam tot salariul meu da na…. mai poţi zice ceva? Ai casă frate!!! Dar nu mai ai salar. Copiii trebuie să se mulţumească că tata s-a îngrijit să aibă acoperiş deasupra capului şi căldurică şi să nu mai facă mofturi cum că vor să se joace cu tata de-a calul, tractorul, tras cu bicicleta, jucat mingea, făcut teme. Tata are de muncit că de nu, banca ia acoperişul.

Şi soţia va trebui să se mulţumească cu un soţ foarte preocupat de bani. El va pleca devreme şi va veni târziu. Când va veni acasă va fi de regulă foarte obosit, mult prea obosit pentru romanţe, discuţii existenţiale sau sex. Cât despre ajutat prin bucătărie, curăţenie, piaţă, şedinţe cu părinţii, ieşiri în oraş e logic că nu are cum să se aştepte la aportul soţului, acesta trebuie să muncească…

Poate am dramatizat puţin, dar nu mult, însă în cele mai multe case cu rate cam aşa stă situaţia. În unele e mai bine dar e mai bine cu eforturi mari care nu vor putea fi făcute multă vreme. Noi oamenii avem limite, mergem şi le forţăm adesea dar undeva va sări siguranţa, se va arde ceva. Atunci, ca buni creştini ce suntem, ne vom întreba: De ce Doamne? De ce eu? Iaca de aia, că şi în cap ai stat să trăieşti la un standard care nu era la al tău, să cumperi lucruri sau bunuri de care nici măcar nu ai timp să te bucuri, să deţii resurse care nu-ţi vor trebui niciodată.

Blestemul ratelor este să ai ce îţi doreşti dar să nu ai în realitate nimic. Prima dată să nu ai acel bun, apoi nu ai vreme de el, apoi nu mai ai copiii, nevastă, bărbat în adevăratul sens al cuvântului, apoi nu mai ai libertate, nu mai poţi decide decât cu acordul băncii şi probabil în viitor nici să gândeşti nu vei mai avea voie dacă gândurile tale nu se referă la loialitate faţă de bancă.

Întrebarea care se pune e: Muncim să trăim sau trăim să muncim?

Mare atenţie când vreţi să contractaţi un împrumut. E posibil în loc de dobândirea unui bun să te trezeşti cu confiscarea vieţii tale şi a familiei tale. Doamne dă înţelepciune.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

One Response

  1. pety 12/01/2014

Leave a Reply