Să te laşi iubit…

Dacă are omul ca fiinţă vreo nevoie mare, uriaşă, capitală în zilele noastre, aceea e tocmai nevoia de a fi iubit corect şi deplin. Dumnezeu a văzut foarte bine această nevoie şi a venit spre noi să o împlinească şi să ne transforme şi pe noi în oameni care iubesc corect şi care se lasă iubiţi. Iubirea lui Dumnezeu este singura iubire corectă şi neegoistă care ar trebui să ne inspire ca model, dar care ar trebui şi să fie adoptată, acceptată de noi pentru a ne simţi într-adevăr iubiţi. Aşa cum scriam acum două zile iubirea omenească, cea lăudată, cântată, desenată, arătată este pervertită şi foarte puternic sexualizată şi golită de conţinut, dar şi oamenii, pentru că au trăit o perioadă cu iubiri surogat nu mai ştiu, nu mai  vor, nu mai pot, să se lase iubiţi.

În ultima meditare abordam motivele pentru care oamenii nu sunt „iubibili” şi ce anume pune piedici ca oamenii să primească iubirea celor din jur. Pentru că nu e totul să ai nevoie de iubire, mai trebuie să te şi laşi iubit. Noi oamenii, datorită trăirii în iubiri omeneşti otrăvite, credem că noi trebuie să fim iubiţi aşa cum suntem şi pretenţia asta o ridicăm la rang de scop al vieţii. În realitate este o concepţie greşită despre iubire. Pe mine personal iubirea soţiei mele m-a transformat aproape în întregime, nu mai sunt aproape deloc acela dinainte de căsătorie, dar am fost gata întotdeauna să mă schimb, chiar dacă uneori a fost extraordinar de greu. Acum sunt schimbat mult şi încă mai am de lucru. Eu cred că „am datoria” să mă las iubit, altfel, soţia mea va avea o muncă colosală, bătălii nedrepte, consum mare de energie şi emoţie ori eu sunt chemat să o iubesc la rându-mi şi deci să fac să îi fie mai bine, mai uşor.

Şabloanele ideale. Unul din motivele pentru care persoanele nu se lasă iubite sunt şabloanele formate de-a lungul vieţii despre persoana care ar trebui să le fie partener de căsătorie. Şabloanele acestea sunt atât de rigide uneori încât greu sau aproape imposibil ar putea intra cineva prin ele. Acestea sunt formate de la momentul copilăriei, de la mama şi tata, de la educatoarea de la grădiniţă, învăţătoare, profesori şi profesoare, rude, iubiri timpurii, şi poate chiar şi tentative de relaţii sau chiar relaţii eşuate. Cu fiecare experienţă pozitivă sau negativă noi mai perfectăm acel şablon şi aşteptăm pe acel, sau pe acea, care va intra perfect acolo… baiul e că poate nu s-a născut încă un om aşa de contorsionat şi deformat încât să se potrivească cerinţelor noastre.

Şabloanele ideale au elemente de aspect, caracter, morală, viaţă religioasă, credinţe, materie şi emoţii care sunt puse într-o combinaţie ideală pentru noi şi rar luăm în calcul că „acel” sau „aceea” care ar trebui să se potrivească acolo, târâie după ei şablonul lor, aşa că e foarte posibil să se găsească cei doi, dar din cauza idealurilor lor să nu „cupleze”.

Cât de pretenţios sau pretenţioasă eşti? Ce urmăreşti la o persoană înainte de a te lăsa iubit/ă? Ce răni ale trecutului te ţin departe de a primi iubirea? Numai tu poţi analiza şi schimba ceva prin puterea lui Dumnezeu.

Acum cu cei căsătoriţi… Spuneam recent că iubirea trebuie să rămână vie şi flacăra ei să fie întreţinută permanent. Prea adesea căsniciile celor din biserică devin rutine greşite, rutine în care e aceeaşi supărare, dezamăgire, lipsă de pasiune, resemnare. Prea adesea bărbaţii căsătoriţi din biserici visează la femeia „iubibilă” şi visul lui nu se mai suprapune cu tipa din bucătăria sa. Prea adesea femei căsătorite, creştine, visează la iubitul înţelegător şi romantic şi acela nu se suprapune nicicum cu tipul care meştereşte ceva prin curte. Prea adesea renunţăm la visele şi pasiunea cu soţul sau soţia. Avem datoria să ne facem şi să ne păstrăm „iubibili” pentru soţul/soţia noastră.

Soţule creştin, dacă nu mai ai pasiune pentru soţia ta, dacă nu te mai fascinează, dacă nu o mai placi, dacă nu o mai doreşti, dacă nu mai iubeşti prezenţa ei, dacă nu îţi mai este plăcută imaginea ei, dacă nu mai aştepţi cu nerăbdare să ajungi acasă la ea, atunci ceva nu este în regulă cu tine şi implicit cu voi. Trebuie să te opreşti şi să analizezi pentru a îmbunătăţi tot ceea ce ţine de tine. Fă tot posibilul ca să reaprinzi pasiunea şi flacăra dragostei. Nu mă refer aici la o dragoste adolescentină, cu săruturi de ore întregi prin parcuri, cu inimioare scrijelate pe pereţii din dormitor sau cu sex sălbatec de o noapte întreagă, ci la o iubire vie, matură, atentă, delicată. O iubire cristică plină de atenţie şi dăruire dar în acelaşi timp şi pasională.

Soţiilor creştine, dacă nu mai aveţi pasiune, dacă nu vă mai este drag, dacă aveţi mai mult cuvinte de critică şi de ceartă, dacă imaginea soţului nu mai este aceea care să vă stârnească emoţii, dacă nu vă mai place soţul, dacă prezenţa lui nu mai este dorită şi vă bucuraţi că vine târziu acasă, dacă relaţiile intime cu el sunt o povară, dacă nu v-aţi cumpărat o lenjerie frumoasă pentru el de multă vreme, dacă nu v-aţi mai pregătit de demult pentru el ca să îl seduceţi, atunci ceva nu este în regulă cu dumneavoastră. Trebuie să vă analizaţi şi să îndreptaţi tot ce ţine de dumneavoastră. Faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a îmbunătăţi relaţia şi asta înseamnă în primul rând să vă ocupaţi de dumneavoastră. Sunt sigur că multe din soţii ştiu ce pot face ca să fie mai bine în relaţie, ştiu ce pot face ca să-şi repornească soţii dar nu mai au chef sau nu mai vor asta tot aşa cum e şi cu mulţi soţi.

La final o poveste reală a unui cuplu care a reparat relaţia considerată fără scăpare, pentru că cei doi au decis să facă un lucru care le stă în putinţă fiecăruia. Andreea şi Marius când au ajuns la consiliere erau în pragul depunerii actelor pentru divorţ. Aveau doar 4 ani de la căsătorie şi un copilaş drăgălaş. Erau trişti, dezamăgiţi unul de celălalt, abătuţi şi răniţi. Au spus fiecare dorinţele, aşteptările, rănile şi totul părea aşa de gri, sumbru şi fără soluţie dar am insistat totuşi să ordoneze aşteptările pe care le au unul de la celălalt în ordinea importanţei lor. La Marius, primul aspect pe listă poate îl intuiţi, era sexul şi implicit dorinţa ca Andreea să poarte uneori o lenjerie pentru el, una mai deosebită. La Andreea prima dorinţă din listă era o oră pe zi pentru ea şi copil. Era puţin de făcut din multitudinea de dorinţe din listă, dar ambele cerinţe făceau pe celălalt mai uşor de iubit. Aşa se face că Andreea a acceptat una din lenjeriile cumpărate de soţ şi a folosit-o, iar Marius a renunţat la o parte din salariu pentru a veni cu 2 ore mai devreme acasă pentru că lucra cam 12 ore pe zi. Vreau să vă spun că în 3 săptămâni relaţia lor era revitalizată, era mult îmbunătăţită doar de la angajamentul ca fiecare să facă un singur punct de pe lista persoanei iubite, doar un lucru mic care le făceau mai „iubibile”.

Întrebarea se pune: Ce faci tu ca să fii mai „iubibil”? Crezi cumva că soţul sau soţia de acum sunt prizonieri ai relaţiei cu tine? Crezi că odată ce „ţi-ai văzut sacii în căruţă” nu mai ai obligaţii? Cât de mult investeşti în relaţia cu soţul tău, cu soţia ta? Ce seamănă omul aceea va şi secera. Semănaţi iubire, dăruire, comunicare, simpatie, afecţiune şi veţi culege în consecinţă. Dumnezeu să ne ajute!

Sursa foto: Photographer in Venice

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply