Minunile lui Dumnezeu pentru mine – I

prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui. Fapte 4:16

Minunile lui Dumnezeu sunt motive de divergenţă între religii. Puţine religii au o poziţie similară una cu alta şi puţine religii spun „minune” aceluiaşi aspect. De exemplu pentru unii este minune că de pe o icoană curge apă. Pentru alţii este o minune că „vinul se transformă în sânge”. Minune este considerată şi o vindecare miraculoasă inexplicabilă, dar şi o reuşită a unor intervenţii chirurgicale riscante. Minune este considerat şi un nene cântăreţ de versuri ciudate şi lălăite, dar şi un compozitor sau un dirijor care „fac minuni” prin muzica lor. Dacă mutăm discuţia în plan religios minunile provoacă certuri adesea. Unii nu mai cred deloc în minuni supranaturale, alţii cred dar fac „minune” din lucruri omeneşti, alţii „provoacă minuni” pentru a prosti oamenii şi găsim destul de greu o poziţie echilibrată.

Nu pretind că voi scrie vreo lucrare ştiinţifică sau mai ştiu eu ce descoperire astăzi, ci scrierea mea se datorează minunilor pe care Dumnezeu le face cu mine, mie direct sau prin alţi oameni dar şi despre cele pe care le cunosc îndeaproape, pentru că au fost făcute celor din familia sau casa mea. Mai departe decât mine şi familia mea nu mă duc prea tare, că trebuie cercetare ştiinţifică.

Dumnezeu mi-a făcut cunoştinţă cu patru feluri de minuni şi voi scrie puţin despre fiecare azi şi mâine câte puţin, deşi sunt atât de multe, încât ar trebui scrise cărţi.

Minuni total supranaturale. Aici e greu de explicat dar uşor de văzut. Soţia mea ştie îndeaproape minunile făcute de Dumnezeu mie. Din omul care stăteam după căsătorie în pat cu săptămânile, uneori aproape inconştient, uneori agonizând, alte ori muşcând buzele până la sânge de durere. Din omul care de durere prindeam uşa în mâini şi loveam cu capul de durere, până durerea provocată devenea mai mare decât cea cu care eram obişnuit, din omul care era slăbit, fără vlagă, fără putere, fără perspectivă de vindecare după diagnostice şi investigaţii am devenit, datorită minunilor lui Dumnezeu, ceea ce sunt azi. Am avut parte de intervenţia Lui şi de miracol din partea Lui. Omeneşte nu era nici o logică în ceea ce făceam, diagnosticele se schimbau de la o vizită medicală la alta, dar El a făcut minunea vindecării.

Un alt exemplu e cu socrul meu, pentru că am zis că scriu despre cele pe care le cunosc direct. În urmă cu vreo 4 ani cred, aşa prin iarnă, Ana a fost chemată acasă să pregătească casa de înmormântare şi asta trebuia să aibă loc într-o săptămână două. Socrul meu fusese diagnosticat cu cancer într-o formă avansată şi galopantă. Medicii spuneau că nu mai au ce tăia şi ce lăsa în abdomen. El, calm cum îl ştiu, insista că Dumnezeu i-a vorbit şi că mai are zile. Medicii refuzau operaţia, pe motiv că e un fel de suicid. Cu aceeaşi „ încăpăţânare” ca a medicilor, doar că pe contrasens, moş Gheorghe, insista să fie „deschis”. Ecografiile le arătau doctorilor din Iaşi că nu au ce să mai facă acolo, dar moş Gheorghe insista să fie deschis şi pretindea că Dumnezeu le va spune ce au de făcut. Cu chiu cu vai au fost chemaţi doi copii şi soţia sa şi au semnat cu avertizarea că are 90% şanse să nu iasă viu din operaţie.

Ce a urmat… greu de explicat şi ar lua zeci de pagini. Contrar tuturor estimărilor medicilor, Dumnezeu a lucrat chiar dacă ei nu credeau în „Dumnezeul matale”, acesta le spunea ce au de făcut. Nici până azi nu a făcut chimioterapia recomandată, dar a venit de la Vaslui la Mediaş de vreo 10 ori să ne aducă „ceva făină, o găină şi câteva ouă”. El, moş Gheorghe cum îi spunea doctoriţa, el celui căruia i se pregătise casa de înmormântare, el cel căruia oamenii îi socotiseră zilele rămase. Acum merge la sapă, face sobe, taie lemne şi îngrijeşte de casă. Aceasta e minune de origine divină.

Minuni ale transformării şi vindecării sufletului. Aici e iar enorm de scris, dar voi încerca să mă limitez. Minunea asta o trăiesc zi de zi, clipă de clipă. E minunea care a început probabil de când am fost conceput şi a continuat zi de zi şi se pare că nu va înceta cât voi trăi pe pământul acesta. Dumnezeu mă transformă şi mă face asemănător cu Hristos. El lucrează în mine şi văd cum prin puterea Lui reuşesc să înving pornirile fireşti, să le controlez şi zi de zi sunt transformat prin puterea Sa. Asta e mare minune, asta nu o poate face omul.

Minunea asta are de a face cu un plan etern de salvare a oamenilor, are implicat sângele lui Hristos, e un plan imens de mare, menit printre altele, să mă scape pe mine de chin şi iad. Asta nicidecum nu este omenească, este Dumnezeiască. Legile Vechiului Testament îmi dovedesc că e imposibil să am sufletul salvat prin metode omeneşti, de aceea e nevoie de intervenţie divină. Minunea e că Dumnezeu mă vede un sfânt deşi eu mai greşesc, minunea e că El mă iartă deşi nu poate vedea păcatul, minunea e că El vrea să mă ia în locaşul pregătit pe mine, păcătosul, omenescul, firescul. Da, minunea e Isus Hristos care a murit pentru mine şi face posibile aceste lucruri.

Am scris doar despre două feluri de minuni azi. Mâine voi scrie despre următoarele două feluri, care sunt tot aşa  de măreţe. Am scris pentru că în această săptămână am trăit astfel de minuni şi pentru că în această săptămână am fost binecuvântat de minunile lui Dumnezeu.

„Mari şi minunate Sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice!”

Continuare…

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply