Când Satan atacă cu toată furia

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti. Efeseni 6:12

Lupta creştinului a fost şi va rămâne mereu un subiect foarte invocat în predici şi mesaje, va fi o temă cu care să ai succes în predici, va fi un subiect de discuţii interminabil. Dar dincolo de aceasta va rămâne greutatea luptei, a unei lupte în care tot mai puţini creştini „se bagă”, a unei lupte în faţa căreia dăm tot mai des bir cu fugiţii. Predicile şi studiile despre lupta spirituală sunt frumoase, motivatoare teoretic dar când Satan chiar îşi înşiră forţele în linie de bătaie împotriva ta sau a familiei tale, predica pare atât de palidă, aşa de ştearsă în comparaţie cu amploarea bătăliei şi cu marea furie cu care atacatorul se năpusteşte aspra ta.

Nu aş putea spune când bătălia e cea mai mare sau când e mai uşoară, dar în viaţa mea văd deja un tipar. Am atacuri de la el când vreau să merg la biserică şi brusc se ivesc alte treburi, alte urgenţe. Am atacuri când vreau să mă rog şi ba sună telefonul, ba vine cineva la mine, ba dă buzz careva, ba claxonează unii pe sub geam. Am atacuri când vreau să citesc Scriptura fie prin gălăgia de pe stradă, fie prin alte incidente menite să mă deconecteze. Toate sunt atacuri viclene, parşive, insistente şi permanente dar acestea nu sunt cele mai mari bătălii pe care le am de dus.

Cele mai mari bătălii apar pentru mine şi casa mea când îl copiem pe Hristos.

Când vrei să iubeşti ca Hristos, când vrei să trăieşti ca Hristos, când vrei să renunţi la prejudecăţi, când Hristos te transformă masiv, Satan se înfurie. Mai mult, dacă te apleci spre oamenii cuprinşi de păcat, spre cei răniţi, spre cei în nevoie, spre oameni care au nevoie de Dumnezeu să le aduci vestea buna, să le aduci speranţă, să le aduci vindecare atunci războiul este total şi furibund.

Când smulgi oameni din ghiara lui se va lansa în atacuri furibunde asupra ta şi nu numai a ta ci şi asupra celor care îţi sunt dragi, asupra soţiei, soţului, copiilor. Te atacă spiritual, psihic şi fizic, te atacă cu toată furia, înverşunarea şi răutatea de care este în stare. Te atacă ca să te distrugă, să te elimine, să te nimicească. Dacă nu ar fi Domnul de partea noastră asemenea atacuri ne-ar spulbera în câteva secunde şi Satan şi-ar atinge scopul, dar El, Dumnezeu, El Hristosul care şi-a data viaţa pentru noi, ne păzeşte, El nu va lăsa dincolo de limitele noastre atacul. Noi îl vom simţi din plin, ne va durea, ne va debusola, supăra, vom plânge, vom suferi, ne vom văita că e dureros dar nu suntem singuri.

Îmi pare rău azi pentru sfaturile ieftine pe care le-am oferit celor care erau în bătălii spirituale. Regret uşurimea cu care am spus vorbe mari. Regret că nu am tăcut când celălalt lupta cu toată puterea în lupta „corp la corp” cu un duşman nemilos şi brutal. Îmi pare rău de uşurătatea cu care am crezut că se poate lupta, îmi pare rău că nu am preţuit durerea oamenilor răniţi de bătăliile spirituale ci le-am etichetat ieftin ca fiind: păcate, rateuri, slăbiciuni. Îmi pare rău că am subestimat înverşunarea cu care duşmanul poate izbi în fiinţa care îl caută pe Dumnezeu. Îmi pare rău de toate pentru că astăzi, în mijlocul bătăliei, când văd înverşunarea şi agresivitatea duşmanului, toate atitudinile şi vorbele mele anterioare par a fi „ieftine”.

Vrei să trăieşti ca Hristos? Vrei să iubeşti ca Hristos? Vrei să îl exprimi pe Hristos? Vrei să ajuţi ca Hristos? Atunci bătălia spirituală este pe măsură, atunci ispitele care vin când vrei să mergi la biserică, când vrei să citeşti Scriptura, când vrei să îţi ţii gura, par aşa de mici. Când însă îţi pui viaţa în slujba altora şi când scopul vieţii tale este să-l predici prin viaţa ta pe Salvatorul, atunci şi Satan „discută altfel”. Atunci își arată toată răutatea, viclenia, hidoșenia, violența și ura.

Nu uitaţi. Fiţi tari pentru că Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume. Fiţi tari chiar dacă doare, chiar dacă sunteţi atacaţi. Noi nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă. El este de partea noastră şi mă rog ca în primul rând eu să conştientizez şi să cred asta. Noi avem de luptat împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply