Supărarea în viaţa creştinului

Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. Psalmi 37:8

Da, am mai scris pe subiect aici şi aici şi am scris despre supărare în contextul relaţiilor, însă citirea unui capitol din Estera mi-a adus detalii suplimentare. Sunt o persoană „normală” şi un creştin care încă luptă şi mai are de luptat mult cu firea pământească. Unul din domeniile mele mari de luptă însă va rămâne supărarea. Eu sunt rău de supărare, nu mă supăr uşor (cred),  dar dacă apuc a mă supăra „mă las păgubaş de toate”. Am experimentat şi confirm fără îndoială versetul citat la început. Supărarea îmi face foarte mult rău mie şi celor din casa mea. Bănuiesc că mai există „exemplare” ca mine şi că nu-s chiar singurul, de fapt,pe unii i-am văzut tare supăraţi şi încăpăţânaţi în supărarea lor.

Trebuie menţionat că supărarea poate avea cauze egoiste, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, dar nu numai. Unele din supărări vin din alte cauze unele din ele fiind tare „evlavioase”.  Uneori ne supărăm de la nereuşitele noastre, de la rateurile în viaţa de familie sau spirituală, de la incapacităţile noastre, de la neatingerea scopului pe care l-am urmărit, de la păcat şi cădere etc. În aceste circumstanţe, eu cel puţin, am tentaţia de a mă crede îndreptăţit să fiu supărat şi uneori mă simt bine să mă şi pedepsesc în anumite feluri, crezând că este în regulă o astfel de supărare pentru că nu are de a face cu alţii ci doar cu mine.

Cu timpul am descoperit un mare adevăr despre supărare. Supărarea vine din interior şi nu din afară. Eu decid ce fac cu informaţiile care vin spre mine, eu decid dacă şi cum reacţionez. De fapt pot introduce aici termenul de inteligenţă emoţională la care mă voi referi în meditările mele viitoare câte puţin. Noi suntem responsabili de toate stările pe care le trăim, ele nu „se instalează” în viaţa noastră decât cu acceptul nostru. Exemplu: O vorbă răutăcioasă pe un om îl îngenunchează, îl afectează profund, îi aduce supărare şi poate mânie şi aceeaşi vorbă la o altă persoană nu are aproape nici un efect. De ce? Pentru că noi decidem ce acceptăm, ce ne însuşim, ce aducem în viaţa noastră în funcţie de personalitate şi experienţele anterioare.

Am găsit în cartea Estera o exemplificare bună. E vorba de acţiunile din capitolul doi al cărţii. Iată câteva lucruri utile despre supărare:

Supărarea trebuie să aibă un sfârşit. Prima învăţătură biblică a acestei relatări în contextul supărării este că aceasta nu este infinită. Supărarea păstrată va otrăvi viaţa pe durată nedeterminată. Priviţi ce rău face supărarea împăratului aici. E o răsuflare de uşurare că supărarea lui încetează. Supărarea duce la rău şi rămânerea în această stare înseamnă trăirea în acea răutate. Aţi văzut oameni supăraţi care emanau binecuvântare, bucurie, pace? Nu prea. Nici eu nu am văzut. Iată motive serioase pentru a renunţa la supărare.

Supărarea nu trebuie să te oprească de la a face binele. Această lecţie o primim de la Mardoheu. Rob într-o altă ţară, îndreptăţit cumva să fie supărat, îndreptăţit să fie depresiv chiar, el se focalizează să facă binele. După moartea părinţilor Esterei el se ocupă de nepoata sa. De regulă când ne supărăm avem tendinţa să spunem „să facă ei sau el” sau „nu vă convine, nu mai fac deloc” sau „lasă-mă că am eu amarul meu, nu-mi mai trebuie nimic”. Mardoheu, robul, prizonierul, se focalizează pe a face binele. Lecţie importantă pentru noi care avem tendinţa de a ne retrage complet „de supărare”.

Supărarea te poate lipsi de la binecuvântare. O vedem pe Estera, un alt model în această privinţă. Poate avea „tot dreptul” să fie supărată. Îi mor părinţii şi cel mai probabil din cauza robiei sau poate chiar în războiul prin care a ajuns şi ea roabă, cel mai probabil din cauza acelui împărat şi totuşi ea acţionează foarte echilibrat, nu se plânge împăratului că nu are părinţi, nu este revoltată faţă de autoritate, nu respinge sfaturile şi nici nu are mentalitatea „acum m-am ajuns şi eu”. Datorită poziţionării corecte faţă de Voia lui Dumnezeu Estera va fi binecuvântată şi prin ea tot poporul său va fi binecuvântat cu viaţă.

Supărarea este dăunătoare. Aici ajungem iar la versetul de la început şi îl avem de model pe cei doi fameni despre care versetul 21 spune: „s-au lăsat biruiţi de o supărare şi au vrut să întindă mâna împotriva împăratului Ahaşveroş.” Supărarea putea duce la moartea împăratului sau la rănirea acestuia, dar tot la fel de negativ, supărarea în cazul acesta a dus la moartea persoanelor supărate. Ca să nu mai spunem de Haman care tot din cauza supărării a ajuns să moară.

Câte lecţii într-un singur capitol pe această temă. Supărarea în adevăr duce numai la rău dar din păcate, deşi ştim acest adevăr şi din Scriptură şi din viaţa personală sau a celor de lângă noi, destul de des rămânem cu încăpăţânare în supărarea noastră mai mult decât este necesar, ne simţim îndreptăţiţi să fim supăraţi şi uneori o facem pentru a primi compasiune şi milă. Tata spunea când eram supărat „eu nu-ţi suflu în borş” adică nu îmi schimb hotărârile doar ca să nu mai fii tu „botos”.

Eşti supărat? Renunţă repede, lasă iubirea să te înmoaie, schimbă starea inimii. Iată câteva idei utile:

  • Îmbrăţişează pe cineva sau lasă-te îmbrăţişat, e o metodă „magică”.
  • Roagă-te şi fii conştient de răul care te pândeşte.
  • Mănâncă mâncare proaspătă, nu veche. Evită conservele, mâncarea reîncălzită.
  • Întâlneşte-te cu prietenii, cu fraţii, ieşi din singurătate, nu te otrăvi acolo. Acolo e mediul în care supărarea creşte.
  • Acceptă ajutor dacă ţi se oferă. Nu te încăpăţâna.
  • Gândeşte. Ce ţi-a adus supărarea? Unde ajungi dacă rămâi aşa? Ce poţi face ca să scapi de ea?
  • Citeşte scriptura?
  • Fă un alt plan, ridică-te şi continuă. Uneori, noi suntem vinovaţii şi ne simţim îndreptăţiţi să rămânem supăraţi. Acest lucru ne împiedică însă să ne atingem scopurile. Ridică-te, scutură-te şi pleacă mai departe. Nu ai timp să stai să-ţi plângi de milă că oricum nu te ajută la nimic.
  • Fii realist. Supărarea duce numai la rău pentru tine, pentru alţii, pentru relaţii. De ce ai rămâne acolo?

Hai, nu mai fi supărat, nu se merită. Capul sus şi mergi înainte.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply