Suntem responsabili pentru relaţiile pe care le avem

„Spune-mi ce prieteni ai, ca să îţi spun cine eşti” sau varianta cealaltă „Spune-mi cine eşti ca să-ţi spun care îţi sunt prietenii” Sunt maxime destul de des auzite de noi şi izvorâte din realitatea vieţii. Relaţiile pe care le avem ne formează ca oameni, ne influenţează viaţa pe pământul acesta dar şi pentru eternitate. Dacă ne însoţim cu oameni răi vom deveni răi, dacă ne însoţim cu oameni buni avem şanse mari să devenim asemenea.

Când eram doar un „ţânc” părinţii îmi făcuseră o listă cu copiii cu care nu trebuia să fiu văzut. Nu ştiu cât de corectă era faza, dar dorinţa lor era ca eu să nu mă însoţesc cu copii care să mă „strice” şi pe mine. Cum eram văzut cu cei de pe listă cum eram adus „la judecata poporului” cum îi plăcea mamei să zică. Şi dăi morală, şi dăi până „îmi băgam minţile în cap”. Ei voiau cu tot dinadinsul ca acei copii să nu mă tragă în stilul lor de viaţă şi în valorile lor. Bineînţeles că eram supărat, ăia erau cei mai jucăuşi copii, cei mai nonconformişti, cei mai atrăgători parteneri de joacă, ştiau multe jocuri (că doar cu asta se ocupau cam toată ziua), făceau multe prostii şi erau plini de viaţă , aşa că eram supărat de interdicţia primită. Acum, când şi eu am copii, văd cât de mult  contează care sunt prietenii copilului meu, nu aş dori ca el „să se înhăiteze” cu din ăştia „care bat pietrele prin oraş”. Vreau ca el să crească frumos şi pentru asta sunt nevoit să-i pun ceva bariere în relaţii, să-l opresc de la unele şi să-l încurajez la altele.

Revenind la noi, la cei mari, principiul rămâne. Suntem responsabili de relaţiile pe care le avem. Sunt oameni care leagă relaţii cu persoane optimiste, creative, credincioase, muncitoare şi reuşesc să evolueze spiritual, psihic, intelectual, reuşesc pentru că cercul prietenilor îi favorizează creşterea. Dar sunt şi oameni care se asociază cu persoane care îi trag în jos şi ajung într-o viaţă dubioasă, făcând lucruri ascunse, gândind la rău. Cei din poporul Israel sunt avertizaţi de Dumnezeu că unirea cu hoţii nu îi place, iar în cartea psalmilor pe la început este numit fericit omul care nu se duce la sfatul celor răi, care nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori.

Prieteniile sunt dorite astăzi şi mai ales printre tineri poate fi o adevărată dramă dacă acestea nu există, totuşi trebuie să avem mare grijă pentru ce prieteni avem. Scriptura ne spune că „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Asta mă duce cu gândul la relaţia cu oamenii comparativ cu relaţia cu Dumnezeu. Găsim în biblie câteva exemple de prietenie cu foarte mare impact. Una din ele este prietenia lui Dumnezeu cu Moise despre care se spune: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” O prietenie care cu siguranţă este benefică, este de dorit. Să ai ca cel mai apropiat prieten pe Cel Atotputernic e o mare prietenie şi partea bună e că Dumnezeu încă caută apropierea de noi, încă cheamă la relaţie cu El.

Apoi mai găsim o relaţie de prietenie omenească de mare calibru între David şi Ionatan. O prietenie care trece prin toate vicisitudinile vieţii şi rămâne până la moarte. Mai găsim prietenia dintre Iov şi prietenii săi. O prietenie în care oamenii aceia vin de la mare depărtare ca să empatizeze cu prietenul lor care pierduse tot. Dar găsim în Scriptură şi prietenii nepotrivite cum e cea dintre Amnon şi Ionadab care era un om foarte şiret şi care favorizează păcatul şi căderea, care îl ajută pe Amnon să o abuzeze pe sora sa. Şi relaţii nepotrivite cum e cea dintre Iuda şi marii preoţi. Biblia avertizează în multe versete despre importanţa relaţiilor pe care le avem şi despre consecinţele acestor relaţii.

De regulă ne simţim mândri să cunoaştem şi să avem relaţii cu persoane puternice, influente sau bogate şi în faţa unor astfel de relaţii avem tendinţa naturală de a trece cu vederea caracterul acelor oameni, pentru a păstra relaţia cu ei dar relaţiile acelea ne transformă viaţa. Cunosc cazul unei fete frumoase, credincioase şi cu un trecut impecabil care a ajuns pe mâna traficanţilor de femei din cauza prietenei sale. Cunosc oameni de calibru în credinţă care din cauza prieteniei cu cine nu trebuia si au fost anchetaţi de poliţie. Cunosc cazuri de băieţi buni, inteligenţi, cu perspectivă care şi-au ruinat viaţa datorită anturajului. Mă doare de fiecare dată când văd cum sunt stricaţi oamenii buni şi cu potenţial de oamenii fără principii şi valori sănătoase. Asta mă face să fiu eu însumi foarte precaut cu relaţiile mele şi ale copiilor mei.

De fapt, eu nu sunt foarte prietenos. Nu am curajul să-mi fac prieteni, asta este şi avantaj şi dezavantaj. Există persoane care ar dori prietenie cu mine, dar eu sunt foarte rezervat. Există oameni care mă consideră prieten şi asta mă bucură. De felul meu sunt amabil şi agreabil dar barierele pe care le-am pus nu mă lasă şi nu îi lasă nici pe alţii să se apropie. Poate începe totul de când eram copil şi de la educaţia primită. Este greu uneori, foarte greu să nu ai prieteni. Am fost de multe ori „la necaz” şi nu am putut da un telefon să cer ajutor nimănui şi asta doar din vina mea, nu a celor care mă înconjoară. În acelaşi timp am o anumită siguranţă că nu influenţez negativ pe nimeni şi că nu voi fi dezamăgit de nimeni. Preţul e mare şi dacă ai şi dacă nu ai prieteni. Uneori e dureros să mergi în relaţie până la punctul acela apoi să spui stop. Aşa sunt eu, voi sunteţi altfel dar oricum am fi avem responsabilitatea de relaţiile pe care la avem. Eu nu am prieteni şi sunt responsabil de asta, culeg roadele. Alţii au prieteni şi tot aşa, sunt responsabili şi vor culege roadele.

Nu există relaţii fără consecinţe. Contează foarte mult cu cine am relaţii. Contează dacă am relaţii bune cu o altă femeie când sunt certat cu soţia mea, contează dacă am relaţie cu un hoţ când am o mare nevoie financiară, contează dacă am prieten un beţiv când vine necazul peste mine, contează dacă am prieten un om temător de Dumnezeu când păcatul îmi dă târcoale şi mai ales contează dacă am prieten pe Dumnezeu când vine ceasul judecăţii.

Tu ce relaţii ai? Cum îţi sunt prietenii? Cum te influenţează ei? Ce relaţie ai cu Dumnezeu? Dar cu cei neprihăniţi? O viaţă fără relaţii este dramatică. Noi suntem fiinţe create de Dumnezeu să relaţionăm şi fără relaţii nu mai avem rost în viaţă dar în acelaşi timp suntem responsabili de toate relaţiile pe care le avem. Tu ştii asta?

Şi mai este un lucru important de menţionat. Dacă prieteniile ne duc în direcţie greşită, dacă ne duc la rău, nu vom putea da vina pe cei cu care am avut relaţii, va trebui să dăm socoteală în dreptul nostru. Fiecare va fi judecat în dreptul său. Doamne ajută-ne să avem relaţii sănătoase şi să fim atenţi cu cei cu care relaţionăm şi cu noi înşine.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply