Suntem responsabili pentru ceea ce credem

Dacă spunem unui copil că afară în întuneric nu are voie să iasă pentru că acolo există un „baubau” avem toate şansele să ne creadă şi să ne asculte. Dacă spunem asta unui adult şi ne crede înseamnă că are probleme grave şi poate fi lejer subiect de glume pentru toată viaţa. Copiii au un sistem de valori şi credinţe iar adulţii au unul „maturizat” şi ajustat de călătoria prin viaţă, de experienţe, interacţiuni, oameni influenţi, eşecuri sau reuşite etc. Important este că odată cu creşterea nu mai credem în lucrurile fără suport, în lucrurile fără bază solidă ci în cele reale, palpabile sau vizibile.

Multe veşti şi zvonuri ajung la urechile noastre şi noi decidem dacă le credem sau nu. Pentru că odată crezute luăm anumite decizii în consecinţă. Un exemplu este cel cu prezicerile sfârşitului lumii. Diferite voci, care de care mai credibile, au prezis în zilele noastre sfârşitul lumii. Unele persoane au crezut şi au acţionat pentru a se pune la adăpost, a face provizii (dovada e numărul mare de buncăre vândute în acea perioadă în SUA) alţii nu au crezut şi şi-au văzut mai departe de viaţa lor. Se pare că, cel puţin deocamdată, cei care au crezut într-un sfârşit al lumii anunţat s-au înşelat însă ştim că acesta va exista. Important este dacă luăm vreo atitudine în legătură cu acesta.

Mai departe. Noi oamenii pe baza faptului că credem anumite surse de informare sau anumite persoane suntem manipulabili de acele entităţi. Dacă daţi de exemplu încrederea dumneavoastră unui post de televiziune, atunci nu mai cercetaţi în amănunt tot ce vine de acolo şi uneori sunteţi sigur 100% şi poate şi gata de bătaie, dacă informaţia auzită pe acel post e contrazisă de careva. Am auzit adesea expresii de genul „au spus la proTV” sau „ au spus la Antena 1” sau „a spus Dan Diaconescu” sau „am auzit eu la radio” şi multe altele. Datorită faptului că notăm ca fiind de „de încredere” un post sau o persoană avem tendinţa naturală de a lua de bun tot ce spune persoana sau entitatea respectivă. Aşa devenim uşor de prostit. Există multe metode de a câştiga încrederea oamenilor şi ei le ştiu bine. Odată câştigată această încredere ne vor putea ulterior duce uşor uşor în ce direcţie vor ei. Asta se vede cel mai bine în campaniile electorale. Dacă un candidat care îţi este antipatic, dacă este susţinut de postul tău preferat atunci până la finalul campaniei eşti convins că acela e cel mai bun şi îl vei vota chiar dacă ştii că are valori contrare cu ale tale. Ulterior vezi că nu a fost aşa, dar din păcate nu bagi la cap şi la următoarele alegeri iar o păţeşti.

Partea mai gravă este că ştiinţa a progresat atât de tare încât ne permite să ştim cum se formează credinţele noastre şi dacă avem şi banii necesari să putem influenţa sau deturna aceste credinţe. Asta ar trebui să fie un avantaj dar din păcate este folosit foarte mult de imperiile media, de agenţiile care fac reclame, de regizorii de filme sau desene animate, de conducători ai lumii ca să ne controleze. Atâta timp cât ne fac să credem în ei au totul sub control. Dacă îi considerăm de încredere, nu mai cercetăm în amănunt tot ceea ce ne spun sau deciziile pe care le iau. Credem că suntem protejaţi de stat, dar în realitate cel mai mare hoţ el este. Ne protejează prin poliţie şi armată de „posibilii hoţi” ca să poată lua doar „el”, sistemul. Noi credem că aşa e bine, credem că aşa e normal, credem că cineva ne păzeşte casa, pământurile, vieţile. În realitate dacă o companie îţi vrea casa sau pământul că au găsit resurse sub ele, statul te va evacua cu forţa.

Noi ca oameni reacţionăm când auzim cazuri grave de înşelăciune al vreunei bătrâne, care a lăsat în casă pe aşa-zişi lucrători de la gaz sau deratizare şi care au rămas fără bani, dar nu ne sesizăm deloc când suntem înşelaţi de surse de încredere cum ar fi sistemul de sănătate, companiile farmaceutice, statul care ia impozite păcălindu-ne că face infrastructura sau condiţii, televiziunile cărora le aducem profit pentru că le urmărim şi care ne fură nemilos timpul şi fericirea şi multe alte entităţi.

Oamenii acordă foarte mult credit şi liderilor religioşi. Asta nu e rău, dar dacă ai prostul obicei de a nu verifica cu Scriptura ce spune acel omuleţ e grav, îţi poţi duce sufletul în iad. Ştiu oameni care au căzut în capcana şarlatanilor spirituali şi şi-au distrus familia şi veşnicia. Nu vom putea niciodată să-i spunem lui Dumnezeu că biserica sau preotul sau pastorul ne-a dus în direcţia greşită. El nu acceptă astfel de scuze atâta vreme cât există harul şi atâta vreme cât Cuvântul Său e disponibil. Suntem responsabili de ceea ce credem şi acum pe pământul acesta şi în eternitate. Vom da socoteală de credinţa noastră. Petru spune: „De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu, şi vă batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, deci, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.”

Bun obicei aveau cei din Berea care: „Au primit Cuvântul cu toată râvnă, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.” Cei mai mulţi oameni care au rătăcit de la credinţă, dacă nu toţi, au ajuns acolo pentru că au crezut pe cineva de încredere şi nu au mai cercetat. Fiecare din noi putem şi avem libertatea să credem ce vrem, în cine vrem şi când vrem, dar va veni o zi a judecăţii când vom fi responsabili de credinţa pe care am avut-o.

Aşa că vă rog în numele lui Dumnezeu, nu credeţi nimic fără să cercetaţi. Nu daţi deloc credit televiziunilor şi mass-mediei, cercetaţi şi spusele oamenilor de încredere, nu vă lăsaţi păcăliţi. Mai bine să treceţi drept sceptici decât să vă lăsaţi „purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură” „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.”.

Nu uita că tu alegi ceea ce crezi dar vei fi responsabil pentru credinţa ta. Nu vei putea „da vina” pe nimeni în ceasul judecăţii. Nici pe pământ nu te vei putea răzbuna că ai fost înşelat de televiziune, radio, oameni politici, partide, sisteme cu atât mai puţin la judecată nu te vei putea dezvinovăţi că ai crezut pe cine nu trebuie.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Comentarii prin Facebook

Leave a Reply