Ca şi copil am fost adesea avertizat cu privire la faptele pe care le fac, ca nu cumva acestea să atragă asupra mea repercusiuni negative. Părinţii şi bunicii îmi spuneau aproape la toate faptele consecinţele şi îmi cereau să mă feresc de cele rele. Bineînţeles că nu am fost eu un sfinţişor dar asta m-a ţinut departe de multe necazuri în care intrau alţi copii şi alţi tineri. Pot zice că cele considerate atunci „majore” nu le-am încălcat din dragoste sau teamă de părinţi, din respect pentru Dumnezeu şi din respect pentru oameni. Aşa se face că niciodată nu am fumat, chiar dacă o dată am fost prins culegând „chiştoace”, se nimerise la prima încercare să fiu văzut de bunicul meu. Ce a urmat… îmi roşeşte şi acum faţa dar îmi zvâcnesc şi degetele. A fost singura dată în care „m-a altoit bunicu”. Aşa se face că niciodată nu m-am îmbătat, că nu am avut nici o aventură sexuală, că nu am venit niciodată bătut acasă sau vreun copil cu capul spart de mine. Aşa a făcut Dumnezeu ca să fiu păzit de astea dar principiul a fost acesta. Am fost responsabilizat de consecinţele faptelor mele.
Nu toţi copiii cu care am crescut au fost la fel. Unii… erau „focul lui Dumnezeu” cum zicea bunica. Deşi primeau acelaşi „set de instrucţiuni” la unii „prindea” la alţii nu. Dumnezeu ştie de ce om fi atât de diferiţi, dar îi apreciam tare pe cei care aveau curajul să facă şi trăsnăi. Îi vedeam curajoşi, nonconformişti şi mari cuceritori de fete. Unul din cei cu care am crescut îmi amintesc că a ajuns să aibă de a face şi cu poliţia. Păi când ajungeai pe vremea aia să ai poliţia la poartă, să vină nenea poliţaiul să „te întrebe de sănătate, aveai porţia de bătaie şi morală asigurată pe o perioadă bună de vreme. Totuşi unii oameni nu sunt conştienţi de responsabilitatea pentru faptele lor.
Văd adesea oameni care încalcă regulile de circulaţie, văd des oameni care ignoră sau încalcă legile de minimă civilizaţie, care fac mizerie, care distrug bunuri publice. Aud despre oameni care fură, care atacă alţi oameni, care fac evaziune, care curvesc, care înşeală şi care se mai cred şi deştepţi că au făcut asta. Văd şi aud despre oameni cărora nu le pasă de consecinţele faptelor lor. Vedem atâtea cazuri mediatizate prin care oamenii prinşi încearcă să scape de consecinţe minţind, plătind, ucigând chiar.
Mulţi oameni vor să scape de consecinţele curviei lor ucigând copiii prin avort. Oamenii vor să scape de consecinţele faptelor lor minţind. Alţii vor să scape declarându-se nebuni. Văd oameni care îşi distrug căsnicia pentru că nu vor să se oprească din faptele lor rele.
Dragii mei suntem responsabili acum şi în eternitate pentru faptele pe care le facem. Nimic din ce facem nu va rămânea fără consecinţe, nimic din ce facem nu va putea fi ascuns de judecata lui Dumnezeu.
Responsabili pentru faptele noastre pe pământul acesta. Orice ar face omul, bun sau rău, va avea consecinţe în viaţa aceasta. Unele consecinţe sunt imediate, altele îndepărtate, unele de scurtă durată, altele pe toată viaţa, unele fizice, vizibile, altele lăuntrice, interioare dar fiecare faptă pe care o facem are consecinţe. Scriptura spune că ce seamănă omul aceea va şi secera.
Semeni în relaţia cu o altă femeie sau cu un alt bărbat decât cel cu care eşti în legământ, vei culege roadele. Faci fapte în ascuns crezând că nimeni nu te vede, va veni vremea plăţii şi aia nu va fi neapărat tot în ascuns. Niciunul din oamenii care fură sau fac evaziune nu ar vrea să fie prinşi, dar unii din ei trebuie să „defileze cu cătuşele pe mâini” prin faţa camerelor de filmat. Mergi pe interzis într-o relaţie sexuală înainte de căsătorie… poate apărea un copil şi asta nu mai este secret sau poţi avea repercursiune pe întreaga viaţă de familie ulterioară. Am înşirat câteva mai dramatice dar există multe fapte care vor avea consecinţe negative.
În acelaşi timp şi faptele bune au consecinţe bune. Dacă ajuţi pe cineva, dacă trăieşti curat, dacă eşti credincios, dacă faci fapte vrednice pocăinţă, atunci consecinţele vor fi pe măsură. Vei căpăta cinste şi respect, vei fi apreciat de oameni şi nu vei potea fi vorbit de rău decât nefondat. Vor căuta la un moment dat ceva de rău în viaţa ta şi nu vor găsi.
Suntem responsabili de faptele noastre pentru eternitate. În apocalipsa la bisericile despre care este vorba acolo judecata începe cu expresia: „Ştiu faptele tale…” apoi Dumnezeu le expune şi faptele bune şi pe cele rele, şi punctele slabe şi pe cele tari. De El nimic nu se ascunde iar David spune „iată că nici întunericul nu este întunecos pentru Tine…” Petru spune „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;”
Dragii mei… pe pământ unele din încălcările de lege pot fi tăinuite, dosite, ascunse. Unele consecinţe le putem duce în secret, unele consecinţe se mai pot trece cu vederea dacă ai o anumită poziţie socială sau o anumită avere dar Dumnezeu Scriptura ne spune că nu se are în vedere faţa omului, la Dumnezeu nu se poate plăti pentru păcat decât cu sânge, la El toate faptele sunt scoase la lumină şi aceste fapte ne pot influenţeze veşnicia. Fără ca păcatele să fie plătite cu sânge în iad ne ducem… şi asta nu e deloc o glumă.
Dumnezeu dă şi în timpul vieţii fiecăruia după faptele lui aşa cum spune Iov: „El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui” dar şi la judecată: Ieremia spune din partea Domnului: Acum vine sfârşitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale.
De aceea tot El în dragostea Sa ne avertizează: „De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!” şi „Spălaţi-vă, deci, şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!” şi avertismente mai sunt în Scriptură şi apar şi în Noul Testament cum este cel în care Pavel propovăduia: să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
Fiecare din noi este şi va fi responsabil şi în viaţa aceasta şi în eternitate pentru faptele pe care le face. Cei care vor să rezolve probleme pe pământul acesta trebuie să trăiască corect, sănătos, moral iar cei care vor să rezolve problema pentru eternitate au nevoie de sânge, de sângele Domnului Isus Hristos.
Doamne ajută-ne să facem fapte de care să nu ne fie ruşine, fapte care să îţi aducă cinste şi onoare, fapte care să ne califice ca şi copii ai tăi.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Suntem responsabili de faptele noastre”