De câte ori ai încercat?

Uneori bătăliile vieţii sunt grele şi suntem puşi adesea în faţa alegerilor. Trebuie să alegem între a continua sau a renunţa. Trebuie să alegem între bine şi rău, trebuie să alegem între urmarea faptelor bune deja pregătite sau renunţarea la împlinirea lor. Pe acest pământ este mult mai natural, mai firesc să faci răul şi facerea binelui implică costuri mult mai mari.

Zilele trecute încercam să discut cu Timo despre importanţa perseverenţei pentru a performa. El este unul din copiii cu potenţial şi care e competitiv din fire (nu ca tatăsu) doar că ar vrea ca victoriile să vină foarte repede şi discutam despre asta cu el încercând să-i întipăresc bine în minte că performanţa vine ca urmare a muncii şi antrenamentului şi că orice variantă ocolitoare, e incorectă faţă de alţi concurenţi. În discuţiile cu el mi-am amintit de Doamna Ştefănescu (după cum vă mai scriam aici „pe vremea mea” toţi profesorii erau domni sau doamne şi nici în ruptul capului nu îndrăzneai să le spui altfel).

Doamna Ştefănescu era profa noastră de matematică din generală. Era o fiinţă tare blajină şi caldă, dar la mate trebuia să ştii carte altfel din 5 nu ieşeai. La teme asta era politica ei, trebuia să scrii chiar dacă nu ştii. Când întreba de teme trebuia, chiar dacă nu ai ajuns la rezultatul corect, să faci dovada că măcar ai încercat şi trebuia să deţii măcar două încercări care să fie logice. Unii colegi aruncau nişte cifre aiurite în coada exerciţiului ca să facă dovada că au încercat, acelea nu erau valide. Doamnei Ştefănescu trebuia să-i spui de unde te-ai încurcat, ea avea nevoie de dovada că ai încercat, altfel era bai.

Acum folosindu-mă de situaţia asta mă întorc cu faţa spre viaţă. Aud multe persoane plângându-se de viaţă, de cei din familie, de colegi, de biserică, de politicieni, de Dumnezeu, de noroc  etc şi mă întreb şi îi întreb dacă am ocazia: De câte ori ai încercat?

Scriptura ne spune în Isaia 32:8  Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese. Omul ales, omul deosebit face planuri alese şi le duce la bun sfârşit, perseverează până le vede împlinite. Este un fenomen larg răspândit azi să renunţi uşor, să renunţi când dai de greu. Probabil se datorează epocii „fast-food” în care trăim. Vrem totul instant şi cu eforturi minime, vrem totul acum şi aici, vrem rezultate mari în timp scurt şi cu energie puţină (ca la popcorn), vrem senzaţional, extraordinar, nemaipomenit însă viaţa nu respectă principiile mediatice. Viaţa curge normal cum a lăsat-o Dumnezeu şi de aceea mulţi oameni renunţă după, sau chiar înainte de prima încercare de schimbare.

Oameni care încearcă să se lase de fumat ştiind că le face rău se amăgesc singuri că o vor face săptămâna viitoare sau concediul următor. Apoi când se lasă pentru o zi sau două se apucă iar de fumat. Renunţă mult prea repede la bătălie. Oamenii alcoolici la fel. Sunt de acord că e vorba şi de dependenţe, dar voinţa este la pământ iar media (dacă ar fi să dăm vina şi pe altcineva decât noi) ne încurajează cu toată forţa să nu renunţăm la vicii. Poate că primul pas sănătos este deconectarea de media pentru ca mai apoi bătălia cu viciile să se desfăşoare pe un teren cât de cât neutru.

Ştiu oameni care renunţă la soţ/soţie pentru că sunt „incompatibili”. Am învăţat de la marfa chinezească ieftină, că e mai ok să înlocuieşti decât să repari. Au dispărut cizmarii, croitorii, mecanicii, reparatorii de electronice etc pentru că ceea ce scria Huxely în cartea sa acum 80 de ani privitor la asta a ajuns să fie principiu de viaţă. Nu repara, înlocuieşte se auzea în boxele menite să facă programarea mentală din cartea sa “Minunata lume nouă”. Pe acelaşi principiu renunţăm şi la partenerii cu care ne-am căsătorit, nu drege, nu repara, nu cere iertare, nu suferi, nu fă eforturi ci schimbă partenerul, aceasta ne îndeamnă insistent sistemul.

Ce păcat… să renunţi la cel drag fără să încerci deloc să repari situaţia. Să renunţi la legământ fără efortul de a îl ţine. Să arunci un om la gunoi pentru că nu-ţi face toate poftele. Unde e frumuseţea? Unde este iubirea? Unde e sacrificiul de care este în stare dragostea? Nu sunt, pentru că am devenit egoişti, meschini şi răi. Stăruim doar în rele nu în bune. De asta oamenii voi pieri, de asta vom merge din rău în mai rău, că niciunul nu este care să facă binele, niciunul măcar…

Dragii mei, adesea la consiliere am familii în prag de despărţire sau chiar despărţite înaintea mea şi inevitabil una din întrebările pe care le pun este: Ce aţi făcut până acum ca să reparaţi relaţia? Şi cele mai frecvente răspunsuri sunt: „Nimic” sau „Nu am ştiut ce e de făcut” sau „Cu cine să fac? Cu el? Cu ea?” multe familii ajung la divorţ sau despărţire pentru că nu mai încearcă deloc. Renunţă mult mai devreme, nu mai doresc să lupte pentru ei. E dramatic cum aceleaşi persoane, cu doar câţiva ani în urmă erau gata să se lupte cu tot neamul lor pentru el/ea şi ajung să se lupte unul cu celălalt.

În încheiere dă-mi voie să te întreb:

  • De câte ori ai încercat să ierţi?
  • De câte ori ai încercat să repari relaţia?
  • De câte ori ai încercat să lupţi cu viciile?
  • De câte ori ai încercat să renunţi la obiceiuri nesănătoase?
  • De câte ori ai încercat să te laşi de ce este păcătos?
  • De câte ori ai încercat să renunţi la televizor?
  • De câte ori ai încercat să repari relaţiile frânte?
  • De câte ori ai încercat să fii plăcut partenerului de viaţă?
  • De câte ori ai încercat să repari relaţia cu copiii tăi?
  • De câte ori ai încercat să te întorci la Dumnezeu?
  • De câte ori ai încercat să faci şi să împlineşti planuri alese?

Ştii de câte ori ai fost foarte aproape de reuşită şi tu ai renunţat? Ştii de câte ori erai la un pas de premiu şi tu ai dat înapoi? Ştii câte bătălii erau gata să fie câştigate definitiv dacă mai făceai câţiva paşi? Ştii că victoria ta este după ultimii paşi pe care îi mai ai de făcut? Ştii că alţi oameni izbutesc pentru că nu renunţă? Ştii că Dumnezeu îţi dă biruinţa în lupta cu păcatul şi că porneşti la luptă ca şi biruitor? Ştii că puterea în bătălie este a Domnului şi că lupta e doar dorinţa de a te opune? Ştii că Dumnezeu te vrea victorios? Ştii că viaţa întreagă e o luptă în care eşti menit să biruieşti?

Nu renunţa prea devreme. Luptă în continuare, luptă cu viaţa, luptă cu păcatul, luptă cu prejudecăţile, luptă cu renunţarea şi lupta îţi va fi încununată de biruinţă. Nu renunţa nici în ruptul capului, luptă şi cu ultima picătură de energie din corpul tău. Biruinţa este gata să se arate dar nu renunţa… nu renunţa niciodată.

De câte ori ai încercat?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Leave a Reply